Zilele aceastea poporul Israel sărbătorește 69 de ani de independență. Cu o zi înainte, în timp ce toți românii erau plecați la grătare, la distracție, la veselie, poporul Israel, care se află pe același fus orar cu cel al României, avea o altă sărbătoare de jale, ziua memorială a eroilor lor, a celor care au căzut în luptă pentru binele poporului Israel. În timp ce citeam zilele trecute aceste informații... au început să îmi apară în mintea mea tot felul de memorii legate de Israel, de poporul din care a venit Mântuitorul nostru al tuturor, Yeshuah Hamashiach, adică Isus Hristos.
Unul din lucrurile de care mi-am amintit și de care vreau să vă scriu în acest articol este despre un amic de al meu de pe Instagram pe care îl urmăresc de ceva vreme, și care m-a impresionat și continuă să mă impresioneze. El este evreu. A slujit în cadrul Forțelor Armate Israeliene și a văzut cu ochii lui cum alți colegi și compatrioți de ai lui au murit pe câmpul de luptă, fiind doborâți de atacurile despre care noi auzim sau nu la știri - asta pentru că sunt mușamalizate și ni se prezintă doar parțial adevărul evenimentelor.
Recent a fost plecat într-o vacanță și a mers în Europa la mai multe biserici creștine, unde a avut ocazia să-și întâlnească prietenii pe care îi știe poate doar din mediul online. Le-a spus depsre Israel și de importanța rolului poporului Israel în istoria umanității. Le-a spus despre viața lui, despre ceea ce Dumnezeul părinților lui a făcut și face în ei, prin ei, în țara lor. Le-a spus să se roage pentru pacea Ierusalimului și, mai presus de orice, a vorbit de bine țara lui. Am ramas atât de uimit de ceea ce face acest tânăr care nici măcar nu este ambasadorul Israelului.
Continuarea pe www.crestinismtrait.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.