Mana de Luni: John D. Beckett – Munca şi viaţa de familie

Maria se pregătise pentru această zi de câteva luni bune, şi recitalul ei de pian de sâmbătă dimineaţă se apropiase deja destul de mult. Se gândea aproape numai la asta. Mai presus de toate, se bucura pentru că de data asta avea să fie prezent şi tăticul ei. Gândul acesta a ajutat-o să treacă cu vederea toate celelalte ocazii în care tatăl ei nu a putut fi prezent din cauza job-ului său, care adesea îl trimitea în călătorii în afara oraşului.

Cu o zi înainte de recital, şeful tatălui a sunat. Se repetă  oare istoria, s-a întrebat ea, în timp ce tatăl vorbea cu şeful? Va fi trimis înafara oraşului din nou?

Din ce a putut ea să înţeleagă, tatăl ei făcea tot posibilul să evite această călătorie. Însă în momentul în care a închis era clar că nu reuşise acest lucru. Trebuia să fie în avion chiar mai târziu în seara aceea. Prezenţa la recital nu avea să fie posibilă.

Maria s-a comportat ca un adult, cum a ştiut ea mai bine. Până la urmă, avea aproape zece ani. Însă de data aceasta tristeţea sa era mai mare decât oricând. „De ce întotdeauna tata dă o mai mare importanță jobului său decât timpului de familie?” s-a întrebat ea.

Tulburat că îşi va dezamăgi fiica încă o dată, tatăl şi-a pus o întrebare similară. „Îmi place munca pe care o fac, dar urăsc faptul că îmi dau familia deoparte din nou şi din nou. Nu există nicio cale prin care să am o carieră de suces fără să-mi compromit relaţia cu familia?”

 ÎNTREBĂRI:

1. Credinţa, familia şi munca – pentru mulţi dintre noi, aceasta este o serie de priorităţi sănătoase. Însă chiar şi având cele mai bune intenţii, realitatea întoarce pe dos aceste priorităţi. Munca îşi croieşte loc până în vârful priorităţilor, fie că ne dorim sau nu. Cum putem cel mai bine să ne împărţim timpul pentru cele mai importante lucruri, asigurându-ne că noi suntem cei care controlează priorităţile şi nu suntem controlaţi de ele?

2. Ce ar putea să facă tatăl Mariei să-şi întărească legătura cu fiica sa, în condiţiile în care călătoria de afaceri nu poate fi evitată şi este conştient că trebuie s-o dezamăgească din nou pe Maria?

3. Pot, sau ar trebui să poată, angajatorii şi angajaţii să ajungă la un accord sau o înţelegere asupra familiei şi priorităţilor personale dinainte, astfel încât evenimente importante să nu fie eclipsate de probleme de muncă? Sau cumva treaba şefilor este să se asigure că anumiţi clienți şi acţionari sunt trataţi cum trebuie şi termenele limita se respectă, indiferent de ce presupun aceste lucruri?  Explică răspunsul.

CELE MAI BUNE PRACTICI

Afacerile nu sunt de success atunci când scapă din vedere sau nu iau în calcul importanța familiei. În lupta lor de a se concentra asupra câştigului, ignoră faptul că angajaţii sunt oameni multi-dimensionali, indivizi ale căror vieţi au faţete importante care nu includ locul de muncă.

Cele mai bune afaceri, care se laudă cu muncitori mulţumiţi şi loiali, se luptă să devină şi să rămână susţinători ai familiei. Aceste companii înţeleg că angajaţii productivi şi eficienţi au nevoie de vieţi fericite. Datorită acestui lucru, caută să reintroducă valorile familiei în politicile şi practicile lor.

DE AVUT ÎN VEDERE

Este tentant să punem nevoile unei afaceri în top, însă liderii înţelepţi realizează că valorile autentice trebuie respectate – cum ar fi oportunitatea de a stabili un echilibru între cererile personale şi cele profesionale. Iar în tot acest proces, companiile constată o mai mare productivitate. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Unele companii par a-şi dori să sugă şi ultima picătură de energie de la angajaţii lor, însă asta atrage consecinţe, şi nu mici, asupra tuturor celor implicaţi. Nevoile emoţionale şi relaţionale ale fiecăruia din companie merită atenţie deosebită. „Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînțelepți, ci ca nişte înţelepţi. (Efeseni 5:15-16)

Din păcate, lumea afacerilor este plină de devastarea familiilor, „avariate” de oameni care n-au reuşit să stabilească şi să menţină relațiile importante din căminele lor. Adesea, aceste „ruine” sunt imposibil de reparat. Din cauza aceasta, angajaţii companiilor ar trebui să lupte să onoreze relaţiile în familie. În cele mai multe cazuri, un cămin fericit, în special unul centrat pe Dumnezeu, face ca angajaţii să aibă o viaţă fericită.  „El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor..!”  (Maleahi 4:6)

• Material realizat de Asociaţia CBMC România (Connecting Business and the Marketplace to Christ) şi furnizat de către BCER–UBCE