† Reunificarea "familiei Bodnariu" – Apel pentru românii de pretutindeni!

Familia Bodnariu suntem noi – tu si cu mine

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” [Ps. 46:10]

Vreau sa astern in scris, in cateva randuri, gandul cu care am motivat aseara biserica (Biserica ECCLESIA Olanda, Nota Red.) la (inca) o rugaciune pentru aceasta cauza.

In primul rand si inainte de toate trebuie sa stim si sa nu uitam nici o clipa ca Dumnezeu e la carma tuturor lucrurilor si ca nimic nu se intampla fara stirea, voia si acordul Lui! Din aceste motive suntem indreptatiti sa credem ca Acela care a ingaduit incercarea care s-a abatut peste patriarhul Iov, este Acelasi si azi, ca toate lucrurile ii sunt in control si ca nimic nu i-a scapat vreodata din mana Sa cea puternica!

In al doilea rand, Acela care l-a luat pe David de la pasune, de la oi si a ales-o pe Maria sa-L aduca in lumea noastra pe Mantuitorul, i-a gasit pe Marius si Ruth vrednici de sacrificiu pentru o cauza mult mai mare decat ne putem inchipui noi acum – reunificarea noastra, a crestinilor romani de pe intreg mapamondul! Gandul ca aici e degetul lui Dumnezeu, gand pe care l-am avut inca de la citirea primelor stiri despre familia Bodnariu, nu m-a parasit nicio clipa – dimpotriva capata accent cu fiecare zi ce trece. Familia Bodnariu suntem noi!

Dumnezeu pur si simplu n-a mai suportat sa vada goana nesabuita dupa lucrurile absolut inutile pe care le acaparam ca niste cleptomani in preajma sarbatorilor care se apropie si a intervenit, vrand sa spuna inca o data STOP! Opriti-va, si sa stiti ca Eu sun Dumnezeu!

Apoi. sunt convins ca, intr-o scrisoare pe care apostulul Pavel ne-ar scrie-o, s-ar regasi si cuvintele “din toate partile aud ca intre voi sunt certuri”.

Nu m-am indoit niciodata de faptul ca Dumnezeu iubeste Romania si, implicit pe  noi romanii, oriunde ne-am afla in aceasta lume si ca, in dragostea Lui nemarginita si in intelepciunea Lui fara de margini gaseste mereu si mereu noi metode pentru a ne readuce cu picioare pe pamant si a ne indrepta ochii inspre cer. Sunt pe deplin convins ca pentru trei sau patru lucruri inima Lui plange cand se uita la noi si ne vede preocuparile bolnavicioase.

Primul cu care incep este afacerea evanghelismul – si nu ma refer aici la librariile crestine ci la inghesuiala de la amvoane, datul din coate, din gura si – dupa caz – din portmoneu pentru un loc laolalta cu cei mari.

Cel de-al doilea este goana nebuna dupa lucruri fara valoare, lucruri pe care apostolul Pavel le numea gunoaie si, implicit, extenuarea pana la sacrificiul pentru viitorul copiilor  - lucru pe care nu ti-L poruncisem si nici nu-Mi trecuse prin gand!

Al treielea – o erezie moderna – idolatrizarea odorului si incercarea de a face din fiecare copil din bisericile romane un superstar; prin imbracamintea purtata, pregatirea si prezentarea impecabila a unei poezii, cantari sau prin manuirea unui instrument muzical in fata auditoriului. (pana azi nu am auzit o relatare despre drama la intoarcerea de la biserica in urma esecului, cum ar fi de exemplu, o nota falsa la instrumental muzical sau un cuvant gresit intr-o poezie – asta ca sa ne fie clar inca o data, daca mai era nevoie, pe ce se pune accentul).

Familia Bodnariu suntem noi – tu si cu mine. Comparativ cu cei sapte membri ai familiei Bodnariu, noi, cei pe care barnevernet-ul lumii acesteia ne-a luat de la sanul Tatalui, suntem infinit mai multi iar drama Parintelui ceresc cu atat mai mare.

Nu am uitat ca am promis trei si chiar patru erzii; si am lasat-o la urma pe cea de-a patra pentru ca s-ar putea ca aceasta sa fie cea care le trage pe toate celelalte dupa sine. Iat-o: asa cum spuneam si cu alta ocazie, eu n-am vazut, cat am umblat, (si-am strabatut pamantul, in lung si-n lat) un neam de oameni care sa se mandreasca atata cu smerenia lui, ca si poporul roman!

Deci, daca in urma cu un an de zile am stiut sa ne mobilizam si impreuna sa realizam imposibilul alegandu-ne presedinte, nu vad de ce nu am reusi si de aceasta data – cu atat mai mult acum cand e vorba nu de cauza unui imparat pamantesc ci a Regelui ceresc! Scriu cu gandul, in primul rand, la diaspora romaneasca; si, daca la sfarsitul anului trecut se scria ca s-a facut tara afara, de data aceasta suntem motivati sa luptam pana la sacrificiu; iar, asa cum spunea onoratul si apreciatul pastor Ghita Mocan, niciun sacrificiu nu e prea mare.

Frati din tara si din diaspora, lasati orgoliu, mandria, goana dupa aur, renuntati la interesele personale puse, tot mai des si mai vizibil, deasupra lucrarii din biserica si vom vedea, da, chiar in curand, vom vedea pe Regele lucrand cum nu L-am mai vazut facand-o pana acum; sau, poate, revenind pe norii cerului cu putere si mare slava!

Romani de pretutindeni, fall on your knees!

Romani, din Olanda, va asteptam sa va alaturati grupului pentru marsul de protest!

Dan Brancea,

Biserica ECCLESIA Olanda