După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

marți, 15 decembrie 2015

Christian Dragomir – Să ne vedem la Ierusalim, Cristi, dragule...


cristi tepes 05L-am cunoscut pe Cristi Țepes cu mulți ani în urmă. Exista pe atunci grupul Ierusalim. Eram invitați la o seară de închinare la Teatrul Ion Dacian. Acolo l-am întâlnit pentru prima dată pe Cristi. Mi-a lăsat impresia unui om devotat lucrării încredințate de Domnul, un suflet cald și sensibil la problemele semenului. Ulterior m-am convins ca această impresie era o realitate. Deși mi-a reținut numele, îmi spunea ... Ierusalim. Îmi amintesc de o întâlnire pe tren în drum spre o conferință la Oradea. M-a văzut și mi-a zis glumind: "Dragule, trenul ăsta nu merge la Ierusalim ci la Oradea".
De atunci ne-am mai intersectat în slujire de câteva ori. Ultima oară, anul trecut în luna aprilie. Urma să plec în Israel împreună cu un grup de credincioși evanghelici într -un pelerinaj pe urmele Mântuitorului. În aeroport, Cristi Țepes : "Cristian, dragule să nu-mi spui că mergem împreună la Ierusalim ?" Ba da, i-am răspuns, cu aceeași bucurie cu care fusesem întrebat. Alături de Manu Ionescu, Daniela Manea, colegii de la RVE dar si de pastorul Vasile Talos, urma să petrecem cele mai binecuvântate momente pe pământul sfânt. Am povestit, aflase despre Teo și suferințele prin care a trecut și ea dar și noi ca și părinți. Intenționa să facă un documentar legat de această minune pe care Domnul o face în dreptul Teodorei.  Am cântat, ne-am rugat și am vizitat locurile sfinte pline de încărcătura spirituală și istorie. Era pentru ultima oară. .. și se întâmpla în Israel.

Am fost șocat (și încă sunt în faza de negare...nu pot crede încă...) să aud că a plecat la Domnul mult, mult prea repede, la numai 57 de ani. Un neobosit răpus de oboseală. Când alții stăteau doar în fața calculatorului citind și dându-și cu părerea despre familia Bodnariu, el a făcut un pas înainte alegând să facă ceea ce știa mai bine și era de fapt chemarea lui: un reportaj despre această familie greu încercată, menit să conștientizeze autoritătile și comunitățile legat de abuzurile făcute acestei familii.
Ne-a lăsat în urmă un model cum poți trăi curat și devotat într lume întinată. Ne-a învăţat ce înseamnă să fi lumină. Lumina nu iese niciodată ea însăşi în evidenţă ci ...  scoate pe alţii în evidenţă. Aşa a făcut el! Ne-au rămas emisiunile și reportajele făcute. Ne-au rămas însă și lacrimile și dorul prematur al unei plecări în veșnicie mult prea devreme...
Am fost împreună în Ierusalim, așteptăm momentul când vom fi din nou împreună... tot acolo! Cristi, dragule... să ne vedem la Ierusalim! Odihnește-te în pace!
Ne rugăm și dorim ca mângâierea Domnului Isus să fie peste soție, copii și întreaga familie!
Christian Dragomir
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)