Vezi și:
Omul de la
care John Arnott, pastorul Bisericii Vineyard din Toronto, a fost „contaminat”
cu „ungerea” de a-i face pe alții să cadă pe jos și să râdă isteric și
convulsionat, a declarat în octombrie 1994 la o conferință întitulată: „Catch
the Fire”, care s-a ținut la Toronto, că a ajuns la un punct critic în viața sa
când era la limita unei căderi nervoase definitive. Ori de câte ori era
criticat el sau biserica pe care o păstorea, începea să tremure. Criza se
petrecea într-o vreme în care credea că creșterea bisericii trebuie să se facă
prin „evanghelizarea cu putere” (eliberare și vindecări). Începând din 1986 a
trăit o perioadă de uscăciune spirituală datorită în primul rând sentimentelor
de auto-suficiență. În ciuda ritualurilor sau liturghiei din bisericile
Vineyard, nimeni nu se mai aștepta ca Dumnezeu să intervină în afacerile
acestei biserici. Timp de descurajare și deziluzie, mai ales că vreme de opt
ani n-a văzut decât trei vindecări de boli fatale. A început să ia cursuri de
creșterea bisericii de la instiuții diferite încercând să găsească soluții în
diferite metode și programe. „Mă simțeam emoțional, fizic și spiritual la
limită.”
În timpul
acestui deșert spiritual, Randy a căutat ajutorul la diferiți prieteni și
pastori, cochetând cu ideea unei schimbări majore în activitatea sa, visând un
nou început, o nouă atmosferă în care să-și facă lucrarea. În acele zile, un
prieten mai vechi, pe nume Jeff, l-a căutat și i-a mărturisit criza prin care a
trecut. Fusese în pragul sinuciderii, când cineva l-a căutat și l-a întrebat ce
s-a petrecut cu el în jurul orei 3 dimineața, când acesta își pusese de gând
să-și curme zilele. Apoi i-a povestit lui Randy de conferința la care
participase și la care vorbise Rodney Howard-Browne. „Trebuie să-l vezi pe
individul acela!” i-a spus Jeff, spunându-i cum a fost revitalizat spiritual și
cum participanții la acea întrunire au fost umpluți de Duhul Sfânt. Convorbirea
l-a convins să-l asculte pe Rodney. Spre dezamăgirea sa, Rodney predica într-o
biserică din Tulsa, aparținând mișcării credinței, conduse de Kenneth Hagin,
mișcare cu care Randy era într-un profund dezacord doctrinar. S-a dus acolo în
ciuda concepțiilor sale, motivând o intervenție divină, prin care Domnul i-ar
fi spus: „Tu ai un spirit confesional. Cât de mult dorești totuși să fii
reîmprospătat?”
În august
1993, Randy a plecat la întrunirea de la Rhema Bible Church, unde a fost șocat
la început de râsul isteric al unei femei, pe care n-a ezitat s-o catalogheze o
izbucnire „firească”. Dar, parcă răspunzând gândurilor sale, Rodney a spus:
„Sunt unii dintre voi care sunteți deranjați de aceasta, să știți că este firea
voastră pământească”. Apoi a văzut cum o fetiță de trei ani a căzut la pământ
sub puterea lui Dumnezeu. Randy s-a convins că nu era lucrarea unui om la
mijloc.
Randy
susține că a căzut sub puterea lui Dumnezeu când Rodney s-a rugat pentru el. La
început a crezut că a fost doar o simplă autosugestie și a dat să se scoale de
jos, dar s-a trezit țintuit de podea. A început să râdă fără să se mai poată
controla și opri. După ce s-a sculat de jos a devenit din ce în ce tot mai
„beat” în duhul. Până la mașina parcată la mai bine de un kilometru a râs
într-una.
A doua zi,
când Rodney a anunțat că se va ruga individual pentru 4500 de oameni, Randy s-a
așezat la rând. După o lungă așteptare, Rodney s-a apropiat de el și a spus;
„umplut, umplut, umplut” a căzut din nou la pământ unde a zăcut cam douăzeci de
minute. Deoarece Rodeny spunea că „Nu te poți îmbăta numai dintr-o singură
înghițitură”, a trecut într-o sală alăturată unde a căzut din nou. A plecat
într-o altă aripă a clădirii purtând tot timpul niște ochelari închiși la
culoare pentru a nu fi recunsocut de cunoștințe, și acolo a căzut din nou.
Postea de două săptămâni și Îi spusese lui Dumnezeu că nu v-a mânca nimic până
când nu v-a primi atingerea Sa divină.
Fratele
lui Rodney, Basil, l-a văzut pe Randy și l-a rugat să intre în rând. „Am mai
fost de trei ori” a spus el. „Nu-i nimic. Arăți flămând!” a răspuns Basil.
Acolo în rând, și-a dar seama că era limpede emoțional, se simțea din nou în
plin echilibru al sănătăți.
Întors la
biserica pe care o păstorea, Randy a depus mărturie asupra celor ce s-au
petrecut cu el. În timpul mărturisirii sale, o femeia a căzut la pământ și a
început să râdă timp de 45 de minute cât a durat serviciul de închinăciune. Era
un lucru cu totul neobișbuit în biserica sa. La terminarea serviciului a
întrebat dacă este cineva care dorește să se roage pentru el. Au venit cu
toții. Fiecare a căzut la pământ pe măsură ce Randy se atingea de el.
Între cei
ce stăteau la rând era un student sceptic de la universitate. A încercat să se
împărtășească, și n-a mai putut să se miște de pe loc. Parcă a înghețat. Când
Randy s-a apropiat de el, a strigat: „Nu vreau să te rogi pentru mine. Nu cred
că este real ceea ce se petrece!”. „Dacă nu este real, atunci de ce nu te epoți
mișca?” la întrebat Randy. După ce s-a rugat pentru el, a căzut la pământ și a
fost vindecat, susține Randy, de trauma unui abuz sexual în tinerețe. Din acel
moment fenomene ca acestea au început să fie la toate serviciile conduse de
Randy Clark.
Cât
privește doctrinele crezului lui Randy Clark, ele trebuie căutate între cele
ale confesiunii de care aparține, Vineyard Church, el fiind fondatorul
părtășiei Vineyard din St. Louis Missouri. Voi reveni la Vineyard, după ce vom
trece în revistă câte ceva din viața lui Rodney Howard-Browne.
Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.lascaupetru.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.