Vladimir Pustan: "V-am votat în 20 mai 1990" (Alternativă la papionul cu picăţele)

V-am votat în 20 mai 1990. Mi-aţi inspirat încredere pentru că umblaţi îmbrăcat ca şi bunicul meu, cu o haină simplă şi o cămaşă în carouri, eraţi dintre oameni şi împreună cu ei. Păreaţi de încredere şi atunci când ne numeaţi tovarăşi şi de aceea v‑am votat instinctual, gândind că ceva cunoscut, oricât de nenorocit ar fi, tot e mai bun decât un necunoscut în care calci ca într‑o gură de canal. Am ales cu ochii şi cu stomacul. Când l‑am votat pe Emil Constantinescu am făcut‑o doar cu ochii pentru că semăna cu Alexandru Ioan Cuza. Dar ochii înşeală, domnule Iliescu. Una dintre secretarele de la Editura Tehnică spune că în ziua în care a început Revoluţia în Bucureşti, vă luptaţi cu o încuietoare de la uşile editurii. Aţi demontat‑o şi‑aţi tot meşterit ceva la ea. Privind înapoi la anii care s‑au scurs, mă gândesc cum ar fi arătat viaţa mea şi a ţării, dacă v‑aţi fi ocupat până la capăt de încuietoarea aceea. De multe ori destinele unui popor depind de câteva şuruburi şi şaibe, chiar dacă românii numesc asta fatalitate.

Dacă tot am pomenit de revoluţie, e bine să fac două precizări. În primul rând, cred ce spunea Curzio Malaparte că nu există revoluţii, ci doar tehnici insurecţionale în bătălia pentru putere. Or dumneavoastră aţi stăpânit minunat aceste tehnici insurecţionale. A doua constatare este că Revoluţia din 1989 a fost formată din două mişcări suprapuse. Una neinteligentă, haotică şi disperată în care s‑au aruncat mii de lumpeni care cereau pâine, antenă parabolică şi cafea nes şi un nucleu deştept format din foşti activişti alungaţi de la ciolan, ce abia aşteptau să prindă un moment prielnic. De aceea aţi aruncat imediat încuietoarea şi v‑aţi „lăsat” târât în vâltoarea de afară.

Se spune, domnule Iliescu, că sunteţi inteligent numai pentru că românii sunt incredibil de proşti, dar eu nu cred asta. Cred că sunteţi aşa pentru că sunteţi trecut prin ciur şi prin dârmon. Aţi văzut multe şi de aceea vă este uşor să vorbiţi la fel de bine şi engleza, şi franceza, dar mai ales rusa. Ştiţi cine e prostănac şi cine nu. L‑aţi apreciat sincer pe Ceauşescu. Şi acum credeţi din toată inima că n‑a greşit în fond, ci numai în amănunte, cum ar fi pâinea şi circul. El n‑a dat nimic din lucrurile acestea pentru că nu citea cărţile de istorie, dar dumneavoastră le‑aţi citit şi‑aţi ştiut că fără pâine şi circ nu se poate. La începutul mandatului aţi creat ştiri. Am bătut ungurii în Târgu Mureş, am bătut studenţii în Bucureşti, băteam aurolaci în Gara de Nord. Apoi doar le‑aţi comentat. Când mă gândesc la bravii mineri care n‑au venit la Bucureşti în 22 decembrie, când se murea sub tancuri, dar au dat iama numai în iunie ca să planteze flori la capetele însângerate, mă cuprinde admiraţia. Câtă înţelepciune aveaţi… Aţi făcut minuni. Aţi instaurat în România un regim de dreapta, dar economia v‑aţi încăpăţânat s‑o lăsaţi de stânga, suficienţi ani ca să se aleagă praful de ea. Doar China a mai făcut aşa ceva cu Hong‑Kong‑ul, dar acolo lucrurile stăteau exact pe dos. Aţi admirat mult modelul suedez şi l‑aţi vrut implementat şi în România. Am fost în Suedia şi n‑am înţeles nimic din modelul acela. Doar că seara totul devenea pustiu, fiecare intra în casa lui şi încuia uşa. Aşa ceva s‑a realizat şi la noi şi‑am înţeles că totul fusese o găselniţă. De fapt, îi admiraţi pe ruşi şi de aceea nu i‑aţi sâcâit cu tratatul Molotov‑Ribbentrop, Insula Şerpilor şi tezaurul. Pur şi simplu le‑aţi zâmbit, trăind în linişte şi în consens cu propriile iubiri. Aţi rămas sărac, dar cinstit. Nu contează că cei din jurul dumneavoastră au prădat o ţară de parcă ar fi fost pandurii lui Tudor. 

Împreună cu domnul Văcăroiu aţi rămas modeşti şi ocupaţi cu lucruri nobile, dumneavoastră cu Marx, iar nea Nicu cu vinul. Istoria a ţinut cu ideile pe care le aveaţi de pe vremea studiilor făcute la Moscova. Nu doreaţi modernizarea ţării de frică, iar criticii modernizării au spus că statul românesc e incompatibil cu occidentalizarea pentru că spiritul naţional era perceput, de pe vremea lui Iorga, Nae Ionescu şi Nichifor Crainic, ca ortodox şi colectivist. Asta a picat la ţanc şi de aceea l‑aţi readus pe Teoctist în fruntea Patriarhiei Ortodoxe Române, născându‑se acel mariaj nefericit între un fost secretar de partid ateu şi un prelat compromis din punct de vedere moral.

Nu dumneavoastră m‑aţi făcut să nu‑mi mai doresc niciodată să intru într‑o cabină de vot. Nici Emil Constantinescu sfătuit de călugărul Vasile şi nici Băsescu cel cu ardeiul iute, ci o maşină Maseratti decapotabilă, care avea numărul PCR din care a coborât un domn de vreo 60 de ani cu burtă, mirosind a parfum scump şi a „Ştefan Gheorghiu”. Era Supravieţuitorul. Indiferent câte regimuri vor veni, el va rămâne pururi pe val. L‑am apreciat că n‑a ascuns de unde avea maşina aceea, iar, domnule ex‑preşedinte, puteţi umbla cât vreţi în Dacia ponosită şi chiar puteţi s‑o schimbaţi cu un Oltcit, pentru mine tot acelaşi rămâneţi. Omul care, vorba unui admirator al dumneavoastră, Petre Ţuţea, a transformat România într‑un loc viran. Ştiu că nu vă place să‑l citez nici pe el, nici pe domnul Băsescu, dar nu pot să nu vă spun că pe o cruce în cimitirul vesel din Săpânţa este inscripţionată urarea „Să trăiţi bine!” Mai bine zic ceva din idolul tinereţii, al cărui chip îl purtaţi lipit peste o iconiţă sfinţită la Athos, pe Marx, care îi spunea lui Engels că nu te poţi despărţi de trecut decât râzând. Asta şi fac în aceste clipe, chiar dacă râsul e parşiv, cu jumătate de gură, gândindu‑mă că în duminica orbului din anul 1990 aveam 23 de ani pe care i‑am lăsat în cabina de vot, ca preţ pe care ţara nu mi l‑a cerut. 

Vă iert pentru toate amintirile care‑mi întunecă zilele ce mi‑au rămas.

V l a d i m i r _ P u s t a n