Dacă sunteți ca mine, atunci legați sărbătorile de evenimente speciale care au avut loc în preajma sau chiar cu prilejul lor. De exemplu, în ultimii 25 de ani mintea mea se încăpățâna să asocieze Crăciunul de atacul furibund al trupelor Securității asupra unității noastre militare din strada Caracal, mun. Craiova, prilej cu care, ca soldați neinstruiți ce eram, am reușit să ne incendiem propriul depozit de carburanți. Atunci mi-am temut viața ca nicicând altcândva și am strigat la Domnul după ajutor, în nota lamentațională a psalmilor lui David, și am făcut juruințe Domnului. Cel Preaînalt s-a îndurat de mine și m-a ajutat să scap cu viață, lucru care nu se poate spune despre mulți dintre camarazii mei de arme. Nu numai atât, dar am primit soția pe care mi-am dorit-o și mult mai mult decât atât. Acela a fost Bethelul meu, deși nu am ajuns acolo din motive similare lui Iacov.
Mai este o lună până la Crăciun și multe lucruri se mai pot petrece până atunci, dar atmosfera Crăciunului ne învăluie. Populația este euforică după anunțarea rezultatelor parțiale la alegerile prezidențiale din acest an. Marea majoritate a românilor și-au văzut visul cu ochii și domnul Klaus Johannis, primarul Sibiului, a fost ales președintele tuturor românilor. Au rămas de rușine sociologii și analiștii politici dâmbovițeni pentru previziunile lor pesimiste. S-au făcut de râs jurnaliștii de televiziune pentru analizele lor sub-mediocre și dramoletele pe care le-au jucat în direct. Au rămas de rușine politicienii care au călcat prudent în alianțe și au făcut recomandări neverosimile electoratului lor. S-au făcut de râs pseudo-personalitățile culturale cu aprecierile lor cârmâzii la adresa candidatului impostor și parvenit.
Pentru prima oară după Revoluția furată din ’89 și mineriadele organizate în anii 1990, 1991 și 1999, românii și-au ales un președinte care nu vine de pe Dâmbovița și, mai mult, care este cetățean român și etnic german. Domnul Klaus Johannis a fost ales ca și garant al luptei anticorupție, condusă actualmente de o doamnă din Sibiu, Laura Codruța Kovesi. Oare de câți sibieni are nevoie Bucureștiul până se schimbă din temelii? Domnul Klaus Johannis a fost ales ca și garant al orientării pro-apusene, cu tot ce vine pe această relație mai bun: democrație autentică, mai ales dreptul la vot, muncă cinstită și prosperitate pentru toți cei harnici. Odată cu descălecatul lui Johannis la București, parcă românii ar vrea să reediteze sosirea sașilor în Transilvania, unde au adus meșteșugurile, comerțul și urbanismul unui popor de obidiți.
Singurii care nu cred că își găsesc locul în bucuria colectivă sunt cei care au stat pe dinafara luptei civice desfășurate în ultimele două săptămâni. Unii parcă schimbă macazul acum și, în stilul tipic fanariot, se strecoară pe ușa din dos să fie și ei parte la sărbătoare. Alții au jucat rolul dezamăgiților, ignoranților, spiritualiștilor, auto-îndreptățiților și alte roluri secundare. Lor nu le pot spune decât că au pierdut ocazia istorică de a fi în epicentrul schimbării; poate vor fi altele. Cei mai triști, așa cum îi văd eu, ar trebui să fie creștinii care au refuzat să-și exercite dreptul democratic de a vota din pricina unei înțelegeri înguste cu privire la rolul creștinului în societate și, mai specific, în politică. Este dreptul constituțional al fiecăruia să creadă ce dorește și să (nu) voteze cum crede. Lor le aduc aminte că este o vreme când este oportun să ții partea celui ridicat de Domnul, în ciuda opoziției draconice a contra-candidatului său. Deși regele Saul, un beniamit, avea sprijinul cvasi-total al seminției sale, au existat unii beniamiți care au trecut de partea lui David cu toate riscurile presupuse de gestul lor politic (1Cronici 12). Cel mai dificil trebuie să le fie românilor care au consumat televiziuni partinice pe pâine și, mă gândesc eu, sunt debusolați acum. În astfel de situații tratamentul începe cu post de televizor pentru cel puțin șase luni. După ei urmează cei care au făcut pact cu diavolul. Domnul s-a îndurat de ei și le-a mai dat o șansă să se pocăiască. Ei au nevoie de rugăciune pentru exorcizare.
Mulți ne-am rugat, am luptat în rugăciune și post, am strigat cu lacrimi la Domnul după ajutor. De data aceasta Domnul s-a îndurat și ne-a dat ce am cerut: prezență mare la vot în țară și (mai ales) în străinătate, demontarea mașinii de vot fraudulos a PSD-ului teleormănean și alegerea unui candidat al dreptei. Cu alte cuvinte, Domnul l-a mustrat pe diavol. Totuși, diavolul este încă activ pe pământ și cine știe ce mai pregătește. Lupta spirituală continuă, dar tot la fel și celelalte. Domnul a îngăduit să fim cetățeni români și, în această calitate, trebuie să fim demni și de cetățenia aceasta, așa cum ne silim să fim vrednici și de cetățenia cerească.
Astăzi a sunat clopotul bisericii din sat la ora 8, așa cum nu se întâmplă de obicei. Indiferent care este motivul real, iau muzica bronzului ca pe un salut al biruinței în rugăciune și mă închin. La mulți ani, români!
Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.statu.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.