Nu pentru a ne bate ca și Tarzan cu pumnul în piept...
Nu pentru a sta în levitație...
Nu pentru a fi altfel decât alții...
Ironia constă în faptul că azi botezul cu Duhul Sfânt împarte trupul lui Hristos, când de fapt El a venit să ne unească...
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că doar așa putem fi martori. Dumnezeu nu a poruncit să plecăm în lume și să vorbim despre El, până nu ne-a și echipat. Fără Duhul Sfânt propovăduirea noastră nu are puterea convingerii. În mântuire Duhul Sfânt i-a botezat în Hristos, după mântuire Hristos i-a botezat în Duhul Sfânt ca să poată sluji.
Doar dacă avem Duhul Sfânt putem fi transformați cu adevărat. Această transformare dramatică a vieții produce foame. Foame după Hristos, foame de a fi ca și Hristos, foame de a-L sluji pe Hristos. Această schimbare produce foc... Când s-a sfințit cortul întâlnirii, când s-a dedicat Templul, semnul prezenței lui Dumnezeu și-a acceptării Lui s-a făcut prin foc. Un foc ce nu avea voie să se stingă, și de aceea spune Pavel celor din Tesalonic să nu care cumva să-l lase să mocnească.
Doar cu ajutorul Duhului Sfânt ne putem închina cu adevărat.
Nu ai nevoie de un motiv special pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, ai nevoie de Duhul Sfânt.
Programele și liturghiile din bisericile noastre, pline de plictiseală și rutină, nu sunt dovada că Duhul Sfânt e printre noi.
De aceea, nu treceți pe lângă el. Spuneți-i: ”Bun venit!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.