Semnificația Sărbătorii Hanuka pentru evrei și creștini

Hanuka reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" și mai este cunoscută ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează opt zile (25 Kislev - 3 Tevet), comemorând rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de frații Macabei asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să distrugă religia evreiască și să elenizeze popoarele de sub dominația sa. Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfășurat între 165-163 î.e.n., deși lupta armată a Macabeilor împotriva grecilor a continuat încă mulți ani, până când evreii din Ereț Israel și-au dobândit de facto independența. Hanuka este așadar o sărbătoare postbiblică. Este o sărbătoare minoră, în timpul căreia în iudaism munca și alte activități nu sunt interzise. În comunitățile mixte cei care se alătură Festivalului Luminii trebuie să fie în spirit de odihnă în ajunul zilei de Sâmbătă (de erev Șabat) la 5 Candele și în ajunul lunii noi (de erev Roș Hodeș) la 7 Candele, ocazii când luminarea candelelor începe puțin înainte de asfințit.

Surse Istorice:

Mișna și Talmud

Povestea de Hanuka, împreună cu legile și tradițiile sărbătorii, este complet absentă din Mișna afară de câteva referințe vagi (Bickurim 1:6, Roș haȘana 1:3, Taanit 2:10, Megillah 3:4 și 3:6, Moed Katan 3:9, și Bava Kama 6:6). Rabinul Nissim Gaon[2] postuleză în Hakdamah Le'mafteach haTalmud că informațiile despre sărbătoare au fost atât de comun cunoscute că Mișna cu avea nevoie să le explice. Reuvein Margolies sugerează că așa cum Mișna a fost redactată după revolta Bar Kochba, editorii ezită să includă explicit discuții despre o sărbătoare care celebrează o altă revoltă recentă împotriva unui suveran străin, pentru teama antagonizării romanilor.

Hanuka este descrisă în Talmud. Gemara, în tratatul Șavat 21, se axează pe candelele de Șabat și se mută la candelele de Hanuka și spune că după ce forțele lui Antioh IV au fost deviate de la Templu, Macabeii au descoperit că aproape tot uleiul de măsline pentru ritual a fost profanat. Ei au găsit doar un singur container care încă a mai fost sigilat de Marele Preot, cu suficient ulei cât să țină Menora în Templu aprinsă pentru o singură zi. Ei au folosit acesta, însă el a ars timp de opt zile (timp necesar să aibă ulei nou presat și pregătit).

Epistola Macabeilor

La istoria sărbătorii Hanuka se face aluzie în epistolele 1 Macabei[5] și 2 Macabei[6]. Cele opt zile de rededicare a Templului sunt descrise în 1 Macabei 4:36 et seq, totuși numele sărbătorii și miracolul cu candelele nu apear aici. O istorisire similară cu caracter asemanator, și evident mai veche ca dată, este cea șa care se face aluzie în 2 Macabei 1:18 et seq conform cu care reluminarea Altarului de Neemia a fost printr-un miracol care a avut loc pe 25 a lunii Kislev, și care pare să ne de-a motivația alegerii aceleiași date pentru rededicarea Altarului de Iuda Macabeul.

În Noul Legământ

Povestea de Hanuka este luată cu învățăminte de suveranitatea lui Dumnezeu și simbolism mesianic. Pe cum celebrăm Sărbătoarea Candelelor avem oportunitatea să ne împodobim (Matei 25:1-8) trupurile noastre care sunt temple ale Duhului lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9), să ne rededicăm prin reînnoirea făgăduințelor și a promisiunilor care le-am făcut lui Dumnezeu.

Din punct de vedere ritualic, în Noul Legământ încheiat cu toți cei care l-au primit pe Ieșua (Iisus) ca Mesia, candelabrul cu trei brațe reprezintă pe Mesia în mijloc iar celelalte două brațe pe cei doi care-I stau la dreapta și la stânga în Împărăția Sa (Matei 20:23). Deși candelabrul obișnuit are șapte brațe, cu ocazia sărbătorilor de restaurare se folosește “Menora” cu nouă brațe, cel din mijloc este numit “sameș” (ajutorul, sau slujitorul Luca 22:26-27) așa cum se arată în Apocalipsa 1:12-13 și Apocalipsa 2:1, cele două candele de pe margine reprezintă pe cei doi care stau la stânga și la dreapta lui Mesia în Împărăția Sa, cei doi măslini așa cum sunt numiți în Zaharia 4:3 și Apocalipsa 11:4-14 sunt cei care la sfârșitul veacului pot opri lumina celorlalte candele, iar celelalte șapte candele din mijloc pe perioada sfârșitului veacului reprezintă brațele adică comunitățile celor șapte îngeri cărora Fiul Omului le scrie mesaje, brațul din mijloc fiind al celuia căruia îi dă aceiași făgăduință pe care și El a primit-o de la Dumnezeu (așa cum scrie în Apocalipsa 2:27 și prima dată este dată în Psalm 2:9).

Din punct de vedere duhovnicesc, Hanuka se desfășoară în perioada anului când în timpul sărbătorii cade și ziua cea mai scurtă din an și când avem lună nouă, spre deosebire de celelalte sărbători de șapte zile când în ajun avem lună plină. În acest context Templul dezolat reprezintă candela celui care se pregătește și veghează în noapte pentru a întâmpina Mirele (Matei 25:1-8). Astfel cel care în pregătire adună suficient ulei doar pentru prima zi a sărbătorii, însă asemeni nazirineanului care se sfințește în șapte zile (Numeri 6:10; Fapte 21:27; Fapte 24:18), uleiul din candele se înmulțește în mod miraculos până când la sfârșitul sărbătorii se poate găsi suficiente rezerve la cei care se ocupă cu stoarcerea și pregătirea uleiului, în cazul nostru îngerii care păzesc virtuțile oamenilor.

Din punct de vedere canonic, în Evanghelia după Ioan (în Ioan 10:22-23 și Ioan 10:24-39), scrie cum cu ocazia acestei sărbători Ieșua (Iisus) s-a confruntat cu iudeii în timp ce se plimba ca un rege prin pridvorul lui Solomon.