Spre dimineața unei nopți mult mai liniștite mi-a bătut în geam geamănul unui pui de gând. I-am dat drumul înăuntru și, după ce s-a foit puțin să se cuibărească, și-a întins aripile mici pentru o discuție mare.
A început surprinzător cu una dintre expresiile unic desemnate pentru o activitate distinctă din biserică.
Cel ce o folosește în textul Evangheliei sale o cunoaște bine și știe despre ce vorbește. Ea este parte din destinul lui pe acest pământ.
Iată mai întâi textul, apoi “expresia” și, la final, o respectuoasă subordonare de sine.
“Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ţi le scriu în șir unele după altele, ca să poţi cunoaște astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai” (Luca :1-4).
Expresia unică este “slujitori ai Cuvântului”. Unii au ajuns slujitori ai cuvântului.
Semnificația ei acoperă smerenia celor ce slujesc într-un mod specific în adunarea sfinților. Ei nu slujesc oamenilor, nu sunt subordonați oamenilor, ci sunt, chiar așa cum li se spune, … “slujitori ai cuvântului”.
Ce prilegiu! Ce chemare înaltă? Să nu te faci rob oamenilor. Sa nu te integrezi degradant în grupuri de putere sau de interese financiare. Să nu fii slugă la căruță nimănui, nici măcar la cea a propriilor interese, ci să fii convins că ești pus deoparte într-o chemare deasupra firii: să fii un slujitor al Cuvântului.
Avem prea mulți politicieni la amvoanele, prea mulți manageri și oameni de afaceri, prea mulți curatori de clădiri și contabili de suflete. Eu însumi unul vinovat printre ei …
Și puiul de gând îmi trase o privire discretă cu coada ochiului, ca sa vadă dacă nu cumva m-am supărat …
Nici vorbă! Îi dădeam chiar dreptate cu toată inima. Situația era clară. Putea vedea oricine cu o inimă suficient de bună ca să audă geamătul unui început de gând.
Impasul este clar. Criza este prezentă. Tânguirea paralizantă nu slujește la nimic. Ceea ce se cere, ceea ce ne trebuie cu o disperată urgență sunt niște exemple de oameni care au redevenit sau vor să redevină rapid niște “slujitori ai Cuvântului”:
“Faceţi toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiţi fără prihană și curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciţi ca niște lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar” (Filipeni 2:14-16).
Cuvântul sus! Noi jos! În smerenie … slujindu-l!
Daniel Brânzei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.