Auzim adesea
clişeul „oricum nu iei nimic cu tine”. Se referă la faptul că în ziua în care
se sfârşeşte viaţa aceasta, nu vom lua cu noi genţile pline cu bunurile
adunate. Nu va fi niciun microbuz în
spatele dricului cu lucrurile noastre. La moartea unui antreprenor bogat,
cunoscut în toată lumea, când a fost întrebat ce a lăsat în urmă omul de
afaceri, un purtător de cuvânt al companiei a răspuns clar: „totul!”.
Ciudat este că
uneori ne comportăm că şi cum n-ar fi adevărat. Mulţi dintre noi adunăm lucruri
materiale atât de mult cât ne permite venitul. Pentru unii oameni asta înseamnă
multe case, multe maşini, dulapuri pline cu atâtea haine încât ar putea să
îmbrace sate întregi din lumea a treia, vacanţe scumpe, gadgeturi cât să ocupe
3 vieţi. Ne agităm când e vorba de investiţii, ne tânguim când încasările scad
şi ne bucurăm (temporar) când cresc.
Totuşi, la
ultima suflare, tot ce am strâns rămâne în urmă, probabil membrilor familiei şi
celor iubiţi, sau chiar guvernului sub formă de taxe de moştenire. Deci dacă nu
luăm nimic cu noi, de ce trăim ca şi cum am lua?
A nu se înţelege
că lucrurile materiale – televizorul, telefoanele mobile, calculatoarele,
casele, mijloacele de transport, cămăşile şi fustele, pantalonii, cărţile,
bărcile şi bilele de bowling – sunt în mod inerent rele. Însă, dacă ne solicită
toată atenţia şi dedicarea, ar fi indicat să ne reevaluăm priorităţile şi
pasiunile. Găsim o perspectivă ferm diferită asupra „lucrurilor” în Biblie,
vrednică s-o luăm în considerare:
Posesiunile materiale
sunt un stăpân insuficient. Putem să ne folosim de lucrurile pe care le avem,
cum ar fi uneltele, sau oamenii, pentru a face fapte bune atunci când avem
ocazia. Sau, putem să le lăsăm să devină obiectul închinării noastre, luându-ne
timpul, talentul şi energia. Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi
stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi
va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei
6:24)
Posesiunile
materiale ne solicită afecţiunea. Nu-i rău să avem bani suficienţi în cont,
decât dacă nu ştim ce înseamnă suficient. Prea mulţi oameni s-au lăsat purtaţi
de obsesia pentru soldul bancar, cu preţul pierderii oamenilor din jur. Acesta
este unul din motivele pentru care Isus a spus: „Nu va strângeţi comori pe
pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci
strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii
nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi
şi inima voastră.” (Matei
6:19-21) La ce se referă când spune „comori în cer”?
Posesiunile materiale nu sunt niciodată
de ajuns. Câţi oameni ai auzit spunând, cu sinceritate „am tot ce îmi trebuie;
n-am nevoie de nimic altceva.”? Probabil că nu mulţi, chiar niciunul. Ca
răspuns la întrebarea „Cât înseamnă destul?”, dacă am fi sinceri, am răspunde
„puţin mai mult”. Acest împărat al Israelului, Solomon, cunoscut ca cel mai
înţelept om care a trăit vreodată, a scris „Cine iubeşte argintul nu se satură
niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi
aceasta este o deşertăciune! Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei
ce le papă. Şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?
Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin;
dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. Este un mare rău pe care l-am
văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd
aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i
rămâne nimic în mâini. Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a
venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala
lui’’. (Eclesiastul 5:10-15)
ÎNTREBĂRI:
1. Când cineva spune „nu iei nimic cu
tine”, sau ceva de genul, ce-ţi trece prin minte?
2. Pe ce loc ai plasa importanţa banilor
sau posesiunilor materiale în viaţa ta?
3. Cunoşti pe cineva care s-a concentrat
pe bogăţii şi lucruri materiale iar în final aceasta l-a adus în faliment? Ce
ai observat în viaţa lui/lor?
4. Înarmaţi cu ştiinţa şi conştientizarea
faptului că indiferent cât de mult adunăm în viaţa aceasta, nu luăm nimic cu
noi când murim, cum ar trebui să ne influenţeze acest lucru atitudinea asupra
lucrurilor pe care le posedăm astfel încât să nu ne lăsăm posedaţi de ele? Cum
putem, aşa cum a spus Isus, să ne strângem comori în cer?
NOTĂ: Pasaje
relevante pentru subiectul discutat:
Proverbe 11:4, 11:18,25, 28, 15:6, 18:11,
19:4,17; Eclesiastul 2:10-11, 4:8, 9:7-10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.