Trista experiență a familiei
Bodnariu, pentru care continuăm să ne rugăm și să acționăm, ne-a trezit pe
mulți din somnul rațiunii. Dincolo de drama personală a acestei familii
creștine, s-a văzut mai bine ca oricând provocarea majoră pentru orice individ,
în special pentru creștinii iubitori de Dumnezeu și libertate, mai ales
libertatea de gândire sau expresie.
Provocarea se numește STATUL ASISTENȚIAL,
sau...Tatăl nostru STATUL. Filosoful francez Jacques Ellul spunea despre
stat: "El este providența de la care se așteaptă totul, o putere supremă
care pronunță adevărul și justiția și are putere de viață și de moarte asupra
membrilor săi. Este un arbitru care proclamă legea, codul suprem obiectiv de
care depinde întregul joc al societății."
Oare nu pe această filosofie se
bazează toate campaniile electorale susținute cu promisiuni, făină, ulei,
găleți, sau "oare ăsta dacă vine ce ne dă?" Câți dintre noi, în timp
ce stăteam cu mâna întinsă să ne mai dea statul căte ceva, de obicei "praf
în ochi", am observat cum drepturile noastre fundamentale sunt restrânse
pe furiș, fără să realizăm ce sclavi cuminți devenim?
Câți dintre noi stiu că
legea protecției copilului din România este aproape identică cu cea din
Norvegia, având la bază aceeași filosofie cretină, după care părinții sunt cel
mai mare pericol pentru copiii lor? Hegel, a cărui gândire l-a influențat pe
Marx, și implicațiile pe care le cunoaștem, a spus: "Principiul universal
trebuie să se găsească în stat... noi trebuie să ne închinăm statului ca fiind
manifestarea divinului pe pământ." Iar un altul, Arthtur Scleisinger
spunea: "Doar acțiunea statului este cea care poate rezolva problema
noastră spirituală și ne poate conduce către «țara promisă»."
Aceste
filosofii demonice explică liniștea din Norvegia, inexplicabilă pentru orice om
liber și întreg la cap, cu privire la abuzurile Barnevernetului. Statul oferă
prosperitatea mult visată, chiar egalitate socială, în schimbul liniștii și
încrederii oarbe în perfecțiunea sistemului. Iar la adăpostul acestei încrederi
tâmpe, se petrec abuzuri inimaginabile, pe care cei mai mulți se fac că nu le
văd, ca să nu-și piardă privilegiile oferite de "Tatăl nostru STATUL".
Ce pot face creștinii în fața acestei expansiuni fără limite a statului
asistențial? Unii creștini, direct sau indirect, sugerează că noi trebuie să ne
resemnăm în fața inevitabilului deoarece nu avem puterea de a alege. Biblia ne
avertizează în mod constant că transferul de încredere către salvatori
alternativi este idolatrie. Credința că STATUL bunăstării, cu grija și
protecția sa de la leagăn la mormânt, este răspunsul la toate problemele
noastre, este o credință idolatră. Domnul Isus ne-a avertizat că nimeni, nici
măcar statul asistențial, nu poate fi pentru noi ceea ce este Dumnezeu: “Și
«tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, și
anume Cel ceresc.” (Matei 23:9 NTR)
Dragi creștini,
inclusiv cei care credeți, în
mod eronat, că noi doar trebuie să ne rugăm și atât, vreau să atrag atenția că
este obligația noastră să luăm poziție față de această formă de idolatrie
modernă, închinarea în fața statului asistențial. Da, trebuie să ne rugăm,
poate mai mult ca oricând, dar, în același timp, această formă de idolatrie
trebuie demascată fără teamă și fără scuze așa zis spirituale.
Schimbarea legii
protecției copilului din România (Legea nr. 272/2004) trebuie să devină un
obiectiv major pentru creștini în 2016. Să nu așteptăm ziua în care ne vor
confisca copiii pentru că i-am îndoctrinat cu o credință creștină radicală.
Apoi, trebuie să ne pocăim de această idolatrie.
Creștinii trebuie să
recunoască că adesea acțiunile lor civice au lăsat de dorit nu din motive
teologice sau de conștiință, cum au lăsat să se înțeleagă, ci din motive
economice. Adesea "laptele și mierea" statului au fost prea dulci și
prea aici-acum, în comparație cu "laptele și mierea" din Canaanul
ceresc, prea atunci-acolo.
Nu în ultimul rând, această formă de idolatrie,
trebuie confruntată, prin toate mijloacele pașnice posibile. Sunt convins că
Dumnezeu, TATĂL NOSTRU CERESC, ne va lumina în acest sens, trebuie doar să
renunțăm la comoditate, apatie, teamă și să ne reamintim statutul, de
"sare a pământului" și "lumină a lumii", dat de Cristos.
Pastor Samy Tuțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.