„Am așteptat clipa
asta de mult timp! Spune-mi: ești creștin? Bine! Pentru că dacă ești creștin,
îl vei vedea pe Dumnezeu în următoarea secundă!”
Sunt cuvintele tânărului care a ucis ieri 9 studenți la o universitate
din Statele Unite. A intrat într-o clasă de curs, a întrebat cine este creștin
și apoi a executat cu sânge rece cel puțin nouă tineri și tinere.
Încă nu știm dacă
tânărul criminal este sau nu musulman. Sentimentele de psihoze care ne încearcă în ultimele
luni ne fac să tragem automat această concluzie. De ce?
Pentru că scene ca
acestea au avut loc atât de des în în Orientul Mijlociu, încât pentru mulți
identitatea de credincios echivalează cu identitatea de
victimă. Iar pentru noi, cei care locuim pe continentul European, emigrarea
sutelor de mii, poate chiar milioanelor de musulmani, dă naștere la sentimente
care mai de care mai ambivalente. Unii se tem și cad într-o stare de fatalism, alții se tem și aleg să protesteze, uneori chiar în mod violent. Unii văd
beneficiul economic, alții dezastrul social și moral. Unii ridică garduri,
alții le dărâmă, riscându-și viața pentru a le vorbi musulmanilor despre
Cristos.
Ceea ce mă duce cu
gândul la Nabeel Qureshi, un tânăr musulman care cu ani în urmă, fiind cazat
într-un cămin universitar, a descoperit faptul că, colegul de cameră este
credincios creștin. Nabeel cunoaștea foarte bine Qoranul și a fost șocat să
audă vestea bună a Evangheliei și să o vadă întruchipată
în viața unui tânăr student. Anii au trecut, Dumnezeu a lucrat încet, dar
profund, în viața lui, și în final Nabeel Qureshi l-a primit pe Cristos în
inima lui, iar acum este implicat activ în evanghelizarea musulmanilor.
Întrebarea este ce vom face noi? Poate că nu vei avea niciodată un coleg sau un vecin
musulman, și mai mult ca sigur că cei mai mulți dintre noi nu vom schimba
profesia de acum cu cea de misionar într-o țară islamică. Dar dacă Dumnezeu
alege să grăbească împlinirea vremurilor și prin
expansiunea religiei islamice, ce vei face? Ce vom face?
