Cum a influențat fenomenul emigrației din ultimii ani membrii bisericii dvs.?
O parte din membrii bisericii noastre sunt plecați în afara țării, aproximativ 8-10%. Motivele sunt diferite. Cei mai mulți au plecat în străinătate datorită problemelor financiar-economice, o altă parte datorită faptului că au rude acolo și le asigură cel puțin la început anumite condiții, iar o altă parte pentru că au fost neîmpliniți în ceea ce privește vocația lor, și mă refer în mod special la intelectuali. În special tinerii care au terminat facultatea de medicină au plecat pentru că au găsit posturi foarte bune în domeniul lor...
În general, pleacă temporar sau definitiv?
Unii au plecat pe termen lung cu intenția de a se întoarce înapoi. Nu știm dacă intențiile vor fi puse în aplicare. Alții au plecat pe termen scurt. Unii merg pentru 1-2 luni pe an special ca să muncească. Un lucru e cert. Familiile care pleacă pe termen lung au copii care se integrează la școală într-o nouă cultură și va fi foarte greu ca în viitor să se mai întoarcă înapoi într-un nou sistem de învățământ.
Ce impact are emigrația asupra celor care pleacă?
Noi ținem o evidență foarte clară a membrilor plecați în alte țări. Cei care au plecat sunt contactați la anumite intervale de timp. Încercăm să ținem legătura cu ei pentru a avea grijă de ei din punct de vedere pastoral. Nu este posibil cu toți, însă ținem legătura cu marea majoritate. De aceea cunoaștem problemele lor și, atunci când este posibil, îi vizităm. De exemplu, eu mă duc destul de des în Anglia și Suedia. Din punct de vedere financiar le merge mult mai bine decât în România. La început, unii dintre ei au plecat fără familii pentru a sonda terenul. Recomandarea noastră a fost să își ia întreaga familie pentru ca relațiile dintre ei să nu fie afectate.
A trăi într-o altă cultură nu este foarte ușor. De aceea, românii plecați se confruntă cu foarte multe probleme. De exemplu în ce privește educația copiilor, noi românii avem alte valori. România nu este la fel de secularizată ca și țările din Vest și de aceea copii de români merg la școală și constată aceste diferențe de valori și obiceiuri, se simt marginalizați și sunt ironizați. Atunci când familiile nu pleacă împreună, există posibilitatea apariției problemelor de moralitate. De aceea noi insistăm că dacă au hotărât să plece, să plece împreună, plecarea capului familiei să fie extrem de scurtă, maxim două luni, pentru a sonda terenul.
O altă problemă pe care au au emigranții români este găsirea unei biserici. Eu le recomand tuturor care plănuiesc să plece să se intereseze de existența unei biserici evanghelice sănătoase în zona unde urmează să locuiască. De multe ori am avut cazuri de tineri și familii care înainte de a pleca au venit să mă întrebe dacă nu cunosc biserici în zona unde urmau să se mute. Dacă nu am cunoscut, am dat telefoane și i-am trimis în locuri în care știam că este un mediu spiritual sănătos.
Nu întotdeauna este posibil acest lucru. Foarte mulți dintre membrii bisericii noastre ajung în zone unde nu prea există biserici bune și experimentează un deșert spiritual acolo. De aceea noi transmitem programele noastre și pe internet și avem o audiență mare mai ales dintre cei plecați în străinătate. E un mod prin care ei țin legătura cu casa. Chiar unii dintre cei care erau mai nemulțumiți de biserică în timp ce erau acasă, după un timp de la plecare m-au contactat și mi-au spus: „Frate Petrică, abia acum îmi dau seama ce am avut și ce am pierdut. Mi-e dor de biserică, mi-e dor să vin înapoi!”
În cazul celor care nu au o biserică, recomandarea mea este să găsească un alt grup și să formeze o biserică. De multe ori lucrul acesta este necesar. De exemplu în Londra exista 30 de biserici evanghelice. De obicei se adună în biserici englezești care sunt pe moarte. E un mod pe care Dumnezeu îl folosește poate și pentru a aduce o reînnoire spirituală în aceste țări. Am citit un articol publicat în luna iunie într-o revistă de prestigiu din Marea Britanie, The Spectator, în care scria că 2067 este anul sfârșitului creștinismului în Anglia. În Anglia, săptămânal, numărul creștinilor scade cu 10.000 de persoane. Dacă în 1983, 40% din populație era anglicană, în prezent sunt doar 14%. Creștinismul ar muri mult mai repede fără emigranți. Totuși nu știu daca numărul lor este suficient pentru a susține o mișcare creștină. Pericolul din Anglia nu vine în primul rând din partea islamicilor, ci din partea secularizării și liberalizării bisericii.
