Descrierea acestei
sarbatori trebuie impartita in doua parti. Pe de o parte, sarbatoarea este un
eveniment mentionat si poruncit a se tine in
Scripturi, iar pe de alta parte, a primit niste conotatii specific evreiesti
dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim).
In Kitvey Ha’Kodesh
(Sfintele Scripturi), aceasta sarbatoarea se numeste Yom T’ruah, adica Ziua Sunatului din shofar (instrument de suflat/sunat confectionat din
corn de berbec sau antilopa).
In traditia
evreiasca, aceasta sarbatoarea se numeste Rosh Ha’Shanah, adica Anul Nou sau
Inceputul Anului.
Va’yikra/Levitic
23;23-25. (versiunea mesianica)
“Adonay a vorbit lui
Mosheh şi a zis: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în
cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de shofar, şi
o întrunire sfântă. Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă şi să aduceţi Lui Adonay jertfe mistuite de foc.””
Prima data ne vom
ocupa de primul aspect si anume, semnificatia sarbatorii din punct de vedere al
traditiei evreiesti. In mod interesant, conform traditiei evreiesti, aceasta
sarbatoare se numeste Anul Nou. Fapt care practic
contrazice Scriptura, daca e sa o luam dupa calendarul stabilit sau lasat de
Adonay Elohim (Domnul “D-zeu”) in Scripturi. Pentru ca, data sau ziua cand
aceasta sarbatoare trebuie sa aibe loc, este prima zi a lunii a 7-a. Deci nu
poate fi “Anul Nou”, pentru ca nu are loc in prima zi a primei luni. Atunci de ce
totusi traditia evreiasca a numit-o “Anul Nou” sau Rosh Ha’Shanah? Unul din
motive este ca, trebuia sa fie o sarbatoare legata de jertfe, iar jertfele
puteau fi aduse doar la Templu, in Yerushalayim. Insa, dupa
distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim), exista
pericolul ca poporul care a ajuns in exil sa “uite” sarbatoarea. Deci, ca sa nu
se uite sarbatoarea, trebuie sa i se atribuie si o semnificatie pe baza careia sa poata fi tinuta si in afara Ierusalimului si fara Templu. Asa ca, i
s-a atribuit aceasta semnificatie de An Nou, bazata pe scrierile din Talmud
(colectie de interpretari evreiesti despre Scriptura), care spun ca, in acea
zi, adica in prima zi a lunii a saptea, (Tishri) a
fost creat omul. Pe de alta parte, in Iudaism exista mai multe date cu
semnificatia de An Nou. De exemplu “Anul nou al pomilor”… etc. Asa ca,
iudaismul celebreaza aceasta sarbatoare ca o comemorare a creatiei omului. Si
conform traditiei si al unui joc de cuvinte, se consuma cap de peste, ca in anul care
urmeaza, evreul sa fie cap si nu coada, rosh insemnand cap. Se mai consuma mere
imbibate in miere ca anul care vine sa fie unul fructuos si dulce.
