Pastor Samy Tuțac – Dumnezeu nu are nurori...

La sfârșitul săptămânii trecute mai multe site-uri de știri, dar și site-uri creștine, au preluat un articol interesant, apărut în Evenimentul zilei, cu titlul "Nurorile lui Dumnezeu." Mai precis articolul prezintă, nici mai mult nici mai puțin decât, o așa zisă ceremonie de căsătorie a unei profesoare de religie, cu Isus.

"O ceremonie religioasă mai puţin obişnuită s-a săvârşit recent la catedrala Immaculate Conception din Fort Wayne, Indiana. Episcopul catolic Kevin C. Rhoades a cununat-o pe Jessica Hayes, o profesoară de religie din localitate, în vârstă de 38 de ani, cu…Fiul lui Dumnezeu."

 Este vorba despre intrarea unei domnișoare în ceea ce Biserica Catolică numește ordinul "Fecioarelor devotate." Aceste persoane care depun jurământul de castitate nu vor trăi în mănăstiri, ci vor continua să ducă o viaţă normală, "fără posibilitatea de a se mai căsători vreodată cu vreun muritor sau să întreţină relaţii intime."

Declarația domnișoarei Jessica Hayers dată publicației britanice Daily Mail, după oficierea ceremoniei este absolut șocantă:"M-am căsătorit cu Iisus. Elevii mei m-au întrebat deja dacă trebuie să-mi spună “doamnă”, când ne vom întâlni la şcoală săptămâna viitoare, dar le-am spus că nu, tot “domnişoară” trebuie să-mi zică."

Jessica Hayes a devenit, în urma acestui demers ciudat, una din cele aproximativ 3500 de "fecioare devotate" pe care Biserica Catolică le are în întreaga lume. Finalul articolului respectiv este o mare provocare pentru creștinii contemporani și necesită un răspuns biblic categoric. "În cadrul ceremoniei, fecioarele devin pentru tot restul vieţii mirese ale Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, depunând jurământ de castitate şi de rămânere în slujba Domnului şi a Bisericii până la sfârşitul zilelor."

Cu siguranță castitatea și implicarea în slujba Domnului sunt deosebit de importante pentru tinerii creștini. Dar asemenea ceremonii, fără nici un suport biblic, ridică serioase semne de întrebare. Are Dumnezeu nurori? Cu siguranță NU! Dumnezeu are doar fii și fiice. Are Domnul Isus Cristos mirese? Unde anume în Sfânta Scriptură scrie așa ceva? Cu siguranță Cristos are o singură Mireasă și aceea este Biserica Lui. Cheamă Dumnezeu doar cele 3500 de fecioare să trăiască în puritate? Doar ele au responsabilitatea de a fi în slujba Domnului? Cu siguranță nu! Dumnezeu îi cheamă pe toți creștinii să trăiască în curăție și să se dedice în slujba Domnului până la sfârșitul zilelor.

Dumnezeu nu are nurori...Dumnezeu are doar fii și fiice."Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui (ISUS), le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu."(Ioan 1:12-13 NTR)

Pastor Samy Tuțac

Cursul UCENICIE - 10 broșuri gratuite pentru evanghelizare și ucenicizare

Pentru a intra în posesia celor 10 broșuri gratuite, sunați la 0256-284.912. Totodată, puteți descărca gratuit aceste broșuri in format pdf pe adresa:  www.alfaomega.tv

Titlurile brosurilor

- De ce Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu
- Rugaciunea care muta muntii
- Calea spre viata vesnica
- Cum poti deveni un crestin de succes
- A doua venire a lui Hristos
- Este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu?
- Darurile Duhului Sfant
- Cum sa primesti botezul cu Duhul Sfant
- Cum poti fi vindecat?
- Viata dupa moarte

Citeste mai mult la www.alfaomega.tv

✡ Jerusalem Dateline - Știri creștine din Israel

Noutate editorială: Geneza: un Comentariu Homiletic - de Calvin Wittman

„Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui, şi au plecat” (Geneza 14:12).

Este important să observăm subtilitatea acestui pasaj. Lot a parcurs un drum lung până aici. De când a plecat din Ur împreună cu Avram, viața Haran și apoi experiența din Egipt – ne-am fi așteptat ca Lot să fi învățat ceva. Și totuși, la prima oportunitate Lot se desparte de Avram, alegând pământul cel mai bun și întinzându-și corturile lângă Sodoma, un oraș păcătos din cale afară. 

Acum, observăm că s-a mutat de lângă Sodoma, în Sodoma. Lot a început noua viață în apropiere de orașul depravat, iar acum a devenit parte din el. Încet, dar sigur, dorința de câștig material l-a sedus până când a ajuns să se simtă comfortabil în mediul păcătos de acolo. El și-a mutat „membralitatea” din familia de credincioși într-una dintre cele mai păcătoase și depravate comunități de pe fața pământului – toate acestea datorită iubirii de bani. Și ce a câștigat? A ajuns un ostatic și un sclav.

Aceasta este întodeauna destinația finală a păcatului. Ne promite totul și nu ne dă nimic; în schimb primește totul de la noi. Acesta este întotdeauna rezultatul compromisului. Ne promite siguranța unui viitor strălucit și ne dă un prezent mizerabil. Este atât de ușor să fim fermecați de plăcerile de o clipă ale lumii, care ne îmbie să ne îndepărtăm de ceea ce este cu adevărat prețios. Cât de ieftin ne putem vinde dreptul de întâi născut! Și când de amară este realitatea, când înțelegem în final ce mult costă compromisul!

În plus, compromisul nu duce niciodată la victorie. La victorie nu ajungi decât prin credincioșie. Mulți oameni au trebuit să învețe cu lacrimi amare acest principiu. Au început îngăduindu-și un compromis aproape invizibil. Oare cât de mare să fie pierderea, s-au întrebat ei, dacă aș face un simplu pas greșit? În final, au ajuns într-un loc inimaginabil, scufundându-se în adâncuri imposibil de conceput – toate acestea, datorită unui simplu compromis. Este o cale care pare dreaptă în ochii unui om, dar care în final duce la moarte. 

Lot și-a ales relațiile din considerente materiale, nu spirituale. Și, așa cum se întâmplă cu cei care acceptă compromisul, Lot a ajuns un rob. Ce diferență între el și Avram, pe care Dumnezeu l-a folosit ca să îl salveze pe Lot! Avram a ales să primească binecuvântarea din mâna lui Dumnezeu, nu să urmeze soluțiile lumii pentru succes, așa cum a făcut-o Lot. Avram s-a mulțumit cu locul în l-a pus Dumnezeu, încrezător că Dumnezeu îi va purta de grijă. Iar în final Avram este eroul învingător și salvatorul lui Lot și al oamenilor săi.

Fragment din Calvin Wittman: Geneza: un Comentariu Homiletic (disponsibil la Conferința Națională a Pastorilor, Universitatea Emanuel din Oradea, 21-24 octombrie). Vă așteptăm cu drag!

Dan Botică

☗ Tabără de Zi la Ipoteşti

✉ Scrisoare misionară: Daniel Olteanu, India

    Pace,

   Vă mulţumim din adâncul inimii pentru că vă rugaţi necontenit pentru noi. Domnul să vă binecuvânteze pentru susţinerea şi dedicarea cu care mijlociţi pentru noi şi lucrarea de aici.

    De data aceasta vă scriu pentru a împărtăşi cu voi un alt motiv urgent de rugăciune. Este vorba despre planul guvernului de a închide toate orfelinatele creștine.

     Şi noi ne îngrijim de nişte copii şi tocmai am primit un telefon de la şcoala lui Som, unul dintre copii, punându-ni-se tot felul de întrebări dușmănoase.

     Rugaţi-vă pentru ocrotirea lui Dumnezeu! Şi, dacă este voia Lui ca să suferim pentru o facere de bine, fie ca El să ne dea putere. Som este din Nepal şi este orfan de ambii părinți.

     Mai sunt şi alţi copii de care ne îngrijim, iar situaţia de acum se complică foarte mult dacă, într‑adevăr, nu vom mai avea voie, legal, să le purtăm de grijă. Ne rugăm ca Dumnezeu să nu îngăduie împlinirea acestor planuri!

ActiveNews: Un om de ştiinţă britanic aruncă în aer DOGMELE celor care afirmă: "Nu cred în Dumnezeu. Cred în ştiinţă"

Acest discurs a fost şters din arhivele TEDx. Detalii, AICI.

Transcrierea discursului:

Înșelarea știinţifică se amăgeşte cu credinţa că, în principiu, știința înţelege deja natura realităţii, și că doar detaliile mai trebuie completate. Această credinţă e larg răspândită în societatea noastră. E genul de credinţă al oamenilor care spun: „Nu cred în Dumnezeu. Cred în ştiinţă.” Este o credinţă ce s-a răspândit azi în întreaga lume. Dar există un conflict la baza ştiinţei între știința ca metodă de cercetare bazată pe raţiune, dovezi, ipoteze şi cercetare colectivă şi ştiinţa ca sistem de credinţe sau concepție despre lume. Din păcate, aspectul de concepție despre lume al ştiinţei a ajuns să inhibe şi să constrângă libera cercetare, care e chiar rostul și sensul ştiinţei.

Încă de la sfârșitul secolului XIX, ştiinţa s-a efectuat sub aspectul unei credinţe sau unei conceptii despre lume esentialmente materialista. Materialismul filozofic. Azi stiintele sunt cu totul subsidiare ale concepției materialiste despre lume. Cred că, dacă ne debarasăm de acest mod de gândire, ştiinţele se vor regenera.

În cartea mea „The Science Delusion”1 - numită în SUA „Science Set Free”2, am luat cele 10 dogme sau presupuneri ştiinţifice şi le-am transformat în întrebări, ca să văd cum rezistă la o analiză ştiinţifică. Niciuna nu rezistă prea bine. Am să trec în revistă cele 10 dogme la care mă refer, apoi voi avea timp să discut doar 1-2 amănunţit.

La modul esențial, cele 10 dogme care formează concepția de viață standard a celor mai instruiți oameni din lumea întreagă sunt:

Continuarea pe www.activenews.ro

Mike Olari – Sindromul "Titel Maghiar"

Ascultam zilele trecute o predică despre Anania și Safira, care au încercat să inducă în eroare pe apostolul Petru, iar prețul plătit de ei a fost extrem de drastic, efectiv au plătit cu viața, pentru că de fapt ei au încercat să mintă pe Duhul Sfânt, care nu s-a lăsat și nici nu se va lăsa vreodată păcălit, de ipocrizia falșilor creștini. De fapt, ceea ce Anania și Safira au încercat să facă, a fost să creeze o percepție bună despre ei și să arate bine în fața lui Petru și a noilor adepți convertiți la religia creștină, prin mesajul lui Petru. Era foarte la modă (cool) în acea perioadă, să fii creștin. Ei nu au vrut să plătească pentru a face parte din noii convertiți care erau vorbiți de bine de întregul norod, au vrut doar reputația creștinilor!

În cazul Titel Maghiar, dacă am citit cu atenție mărturia lui, am putut observa foarte ușor același duh pe care îl întâlnim și la Anania și Safira. Cu toate că el trăiește o viață departe de Dumnezeu, totuși el a dorit să fie alături și de oameni ai lui Dumnezeu, încercând să influențeze și să atragă simpatia câtor mai mulți creștini și de ce nu, chiar a unor păstori importanți. Desigur, cu toții îl condamnăm și mulți s-au întrecut în a-l acuza și a-l judeca în fel și chip.

La prima vedere, pare totul în regulă și bazat pe experiența din Faptele Apostolilor Capitolul 5, se pare că merită pedeapsa capitală. Totuși, înainte să dăm verdictul final, haideți să ne uităm fiecare în viața noastră și în viața bisericilor pe care le frecventăm.

Câți dintre noi nu suntem profesioniști atunci când vine vorba de a impresiona pe cei din jurul nostru sau pe pastor? Tot timpul unii se implică în orice activitate bisericească, doar pentru a fi văzuți bine de toți cei din biserică, dar mai ales, de conducerea bisericii și de pastor. Poate ți-ai “câștigat un loc de cinste în biserică” și la fiecare alegeri de comitet, ești ales printre primii.

Îmi pun mie câteva întrebări, dar și tuturor celor ce veți citi acest articol: