NewsNet Creştin: 08/19/15

După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

miercuri, 19 august 2015

Realitatea.net: "Dacă suntem buni unii cu alţii, chiar şi cel mai mic gest poate schimba o viaţă de om"

O chelneriţă a lăsat un mesaj pe un bon. După două ore, a deschis Facebook-ul şi aproape a leşinat!

Tim Young şi Paul Hullings, doi pompieri din New Jersey, ieşiseră dintr-o tură de 12 ore când s-au hotărât să meargă într-o cafenea, la ora 6 dimineaţa, pentru a lua micul dejun, înainte de a se îndrepta spre casele lor. În acea zi, Liz Woodward tocmai intrase în tură. A auzit, de la depărtare, cum cei doi pompieri vorbeau despre tura cumplită de 12 ore în care s-au luptat cu flăcările. Când cei doi au vrut să-şi achite consumaţia, Liz le-a dat bonul pe care scrisese câteva rânduri extrem de emoţionante şi le-a spus că va achita ea masa.

Când au luat bonul, pompierii au rămas fără cuvinte. "Vă mulţumesc! V-am făcut cinste cu micul dejun. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi pentru a salva oamenii care au nevoie de ajutor şi pentru că mergeţi în locuri de care alţii fug. Sunteţi curajoşi, neînfricaţi şi puternici... Vă mulţumesc pentru curajul de care daţi dovadă zi de zi, vă mulţumesc că sunteţi "teribili". Aprinşi de foc şi conduşi de curaj - sunteţi un exemplu uluitor! Odihniţi-vă! Liz", le-a scris fata, pe bon.

Continuarea pe www.realitatea.net

La Ordinea Zilei: Provocarea homosexualității - CNA a amendat TVR pentru o carte (19 August 2015)

Interviu cu pastorul

Vasilică Croitor

pe marginea articolului

semnat de dumnealui

în revista

"Cuvântul adevărului"

Rubrică realizată si furnizată de către Ioan Ciobotă

Ghiţă Wagner la Biserica Betel Constanţa

Cu ajutorul lui Dumnezeu, saptamana aceasta in ziua de joi, incepand cu ora 18.00, la Betel il vom avea impreuna cu noi pe fratele Ghita Wagner.

El va sluji prin cantare si marturii.

Va asteptam cu drag la biserica!

Biserica Betel Constanta

Nicolae Geantă – Oameni care mi-au influenţat viaţa: Pavel Riviş Tipei

O duminică dimineaţa din septembrie 2006. Ziua nu anunţa nimic deosebit. Eu eram gata pentru biserică. Urma să scot maşina din curte. Soţia mea şi fetele întârziau. Încă aveau probleme cu oglinda. Şi cu pipetănatul. Ştiţi dvs ce înseamnă asta când ai fetele mici… Mama, care nu se întorsese la Dumnezeu atunci, m-a strigat: „Vino repede, vorbeşte unul de-al vostru la televizor!”. Am intrat. Tata stătea pe-un tamburel în uşa sobei. Mama, cu broboada pe cap, pe colţ de pat. Urmăreau emisiunea „Păstorul cel bun”. Predica fratele Tipei. Nu ştiu ce i-a impresionat de m-au chemat, dar în momentul în care am intrat eu, preşedintele penticostalilor vorbea despre faptul că a avut cancer în gât! Medicii nu-i mai dăduseră multe şanse. Viaţa i se scurgea încet. Devenise chinuitoare.

„Într-o dimineaţă, eram cu toată familia la masă, povestea fratele Tipei. Nu mâncasem de multe zile. Nu puteam înghiţi. Unul din băieţii mei, era micuţ, s-a ridicat, a venit lângă mine şi mi-a pus mâna pe piept. S-a rugat: . Am simţit o arsură în gât, apoi… am putut să mănânc, a încheiat povestea pastorul arădean...”. Ce-a predicat mai depate nu mai știu. Nici nu mai contează…

M-a podidit plânsul. De 9 ani eram bolnav de inimă. 25 de feluri de pastile. O mulţime de medici vizitaţi. Spitale. Analize. Metrii de EKG-uri. Milioane daţi pe medicamente. Preinfarct în 2003. Nopţi de nesomn. (Noaptea îmi palpita inima, simţeam cum mă înec. Nu puteam dormi decât rezemat de două perne. Uneori simţeam că mă sufoc ştrangulat de o funie invizibilă). Nici un rezultat… În dimineaţa aceea am strigat: „Isuse, ştiu că mă iubeşti. Dar dacă nu mă vindeci şi pe mine, acum, nu mai ştiu ce să cred despre Tine!”. Am simţit o electrocutare. Un curent ca la 380V, sau altfel, a trecut prin mine. Din vârful perilor de pe cap până-n vârful degetelor de la picioare… Apoi m-am simţit mai uşor cu jumătate din kilograme. Simţeam că plutesc! De fapt, 16 Km până la Biserică, nu am condus, am zburat!

Aflați mai multe »