Evanghelizare cu Adriana Stoica şi Adi Ion la Hidişel de Dobreşti, județul Bihor

www.nicolaegeanta.blogspot.ro

† Pastorul Brian Houston știa totuși despre cei doi homosexuali de la Hillsong New York

Sursa: www.dorupope.com

Vezi și:

† Doi lideri ai corului bisericii Hillsong New York s-au declarat homosexuali

Samuel Tuțac – Un popor de oi naște un guvern de lupi

Am văzut în ultima vreme în rândul evanghelicilor români, din țară și diaspora, multă admirație pentru cancelarul german Angela Merkel și pentru președintele kenyan Uhuru Kenyatta. Și asta pentru că, în ciuda curentului de promovare a căsătoriilor gay, aceștia au răspuns tranșant, ca odinioară Lascăr Catargiu, “aiasta nu se poate.” S-a vorbit chiar despre cât de minunat ar fi să avem în Europa și de ce nu, în România, astfel de lideri. Ar fi oare posibil? În România, teoretic nu, practic NU! Știu că sună ca și diferența dintre pesimist și optimist, astăzi. Pesimistul zice:”Mai rău de atât nu se poate!” Optimistul zice:”Ba se poate!”

Deocamdată ne-am procopsit cu cea mai incompetentă, cea mai coruptă, cea mai lacomă și cea mai arogantă clasă politică din istoria României. Pe drept cuvânt este “cea mai cea din cea mai cele”, începând cu lipsa crasă de educație și terminând cu incapacitatea de a lua decizii responsabile și în conformitate cu o viziune sau proiect național.

Dacă despre Alexandru Marghiloman, unul dintre cei mai respectați politicieni români din perioda interbelică, soția lui obișnuia să spună că “totu-i fals la el, cu excepția argintăriei”, atunci ar trebui să ne întrebăm cum ar putea fi caracterizată clasa politică actuală. Oameni fără o expertiză, avizi de căpătuială și siguri că nu li se poate întâmpla nimic (aici au mușcat-o puțin), s-au bătut pentru posturi și poziții cu un singur gând: să fure cât mai mult. Mai mult decât fanarioții, comuniștii și rușii la un loc.

Vedeți cumva între domnișoarele sau doamnele din piața politică românească vreo Angela Merkel? Vi se pare că undeva prin Casa Poporului ați observat vreun Uhuru Kenyatta? Să fim serioși! Când vorbim despre un politician de nota 10 în România, este doar un vis frumos, dar visul, oricât de frumos ar fi, se termină repede. (Am un respect deosebit pentru domnul președinte Iohannis și sper ca peste patru ani să putem spune că a fost de nota 10, dar deocamdată este prea devreme să mă pronunț, doar mă rog).

Poate ar trebui noi, evanghelicii, să sperăm că am găsit între politicenii noștri ceva diferit. Din păcate, cu mici excepții (și am tot respectul pentru cei care, în ciuda presiunilor politice și nu numai, au rămas verticali), am avut și noi cațiva traseiști, vreo doi pe la pușcărie, vreo doi și-au lăsat soțiile sau le-a luat salvarea, iar despre unii s-a spus că te poți baza pe cuvântul lor la fel de mult ca pe cuvântul fetelor care fac reclamă pe centură. Și când mă gândesc că ne-am și rugat pentru ei. Dar nu ei sunt principalii vinovați, ci noi cei care am acceptat să vorbească în numele nostru niște mediocrii puși pe căpătuială ca și ceilalți. Spiritul de demisie, pasivitatea și resemnarea noastră în fața obrăzniciei unora ne-au adus aici. La nivel general, poporul român este principalul vinovat de această situație jenantă.

La Ordinea Zilei: Tata îşi lasă fiica să moară înecată ca să nu fie atinsă de salvamar

Interviu cu pastorul Gigi Cosman, pe tema de mai jos, dupa ideile:

- fanatismul acestui om

- cum ar fi daca si noi, ca crestini, ne-am comporta fatza de pacat asa cum s-a comportat acest om in ceea ce el in religia si cultura lui defineste ca fiind pacat

sursa: adevarul.ro

Datorita credintei, un tată asiatic, aflat cu familia in vacanta in Dubai, şi-a lăsat fiica să moară înecată pentru că nu voia să fie atinsă de salvamar, scrie Ana Stan pe adevarul.ro

Barbatul a oprit salvamarii care se duceau să-i salveze fiica de la înec pentru că, a spus el, prefera să o vadă moartă decât să fie atinsă de un străin. Fata de 20 de ani a murit înecată.

Locotenent-colonelul Ahmed Burqibah de la politia din Dubai a spus: „Este unul dintre incidentele pe care nu pot să le uit. M-a şocat, pe mine şi pe ceilalţi implicaţi în acest caz. Tatăl asiatic şi-a adus soţia şi copiii la plajă pentru distracţie. Copiii înotau când, dintr-o dată, fata de 20 de ani a început să se înece şi să strige după ajutor. Doi salvamari erau pe plajă şi s-au grăbit să ajute fata. Totuşi, a existat un obstacol care i-a împiedicat să ajungă la fată şi să o salveze. Acest obstacol a fost credinţa acestui tata asiatic, care a considerat că dacă bărbaţii salvamari îi ating fata, o vor dezonora. Acest lucru l-a costat viaţa fiicei sale“, povesteşte politistul.

El a adaugat că tatăl nu a vrut ca salvamarii să-i atingă fata pentru că erau străini. „Tatăl este un bărbat înalt, puternic. A început să tragă de salvamari şi să-i împiedice să sară în ajutorul fetei. A devenit violent cu ei. Le-a spus că preferă ca fiica lui să moară decât să fie atinsă de un străin“, adaugă oficialul.

Poliţistul a subliniat faptul că întârzierea şi lupta cu tatăl au însemnat moartea fiicei care s-a înecat. „Din nefericire, a murit într-un moment în care avea şanse la viaţă, mai ales că salvamarii erau aproape de ea şi puteau s-o scoată din apă“, spune Burqibah. Tatăl a fost arestat de poliţia din Dubai pentru că a împiedicat echipa de salvare să-i salveze fiica, mai scrie adevarul.ro

Wikipedia.org explica faptul ca aceasta ideologie își are obârșia în cultura societății musulmane, si chiar mai vechi, inca de pe vreme lui Hammurabi. De remarcat este și faptul că rădăcina acestora se află în mediul rural, această practică întâlnindu-se în mod predominant în zonele musulmane rurale și extinzându-se, mai apoi, odată cu urbanizarea și în orașe.

Aceste principii locale implică faptul că bărbatul este obligat să-și apere atât propria onoare, cât și pe cea a familiei lui. Aceste așteptări îmbracă forma rușinii la femei, iar la bărbați bărbăția.

Important este faptul că toate aceste responsabilități se răsfrâng mai întâi asupra familiei,apoi asupra comunității. În acest mod bărbatul își protejează atât propria onoare, cât și pe cea a membrilor familiei femeii. Iar femeia, la rândul ei își protejează atât propria onoare, cât și pe cea a bărbaților din familie. Acestă situație asigură dăinuirea tradițiilor locale existente în acea comunitate.

Există două motive care o constrâng pe femeie să se comporta ca atare:

In caz contrar, bărbații familiei sunt desconsiderați, scrie wikipedia.org

Rubrică realizată si furnizată de către Ioan Ciobotă

Iosif Ţon – Homosexualitatea şi alte primejdii

Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a decis recent că homosexualii şi lesbienele au dreptul să se căsătorească între ei. Deciziile acestui forum juridic au forță de lege şi împotriva lor nu se poate face recurs.  Chiar dacă Bisericile nu sunt obligate să facă astfel de căsătorii, totuși decizia de a face astfel de căsătorii legale are alte consecinţe şi homosexualii, prin avocații lor, crează deja probleme de conștiință pentru mulți pastori.

In Uniunea Europeană, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este organul juridic prin care se vor introduce şi la noi reguli noi  şi restricții în modul de funcționare a libertății religioase. Prin urmare, lupta pentru drepturile noastre se va da în justiție, în tribunale. Şi de aceea avem nevoie de juriști pricepuți, care știu să ne apere drepturile.

Întrebarea mare este cum să ştim noi care sunt metodele prin care ni se îngustează libertatea şi cum să ne opunem erodării libertăților noastre.

Eu văd o paralelă între ce se întâmplă astăzi şi ce s-a întâmplat cu drepturile noastre sub comunism. În 1955, s-a cerut conducătorilor de atunci ai Cultului Baptist să reducă activitățile bisericilor la o adunare sâmbăta seara şi o alta duminica dimineața. Şi s-a cerut conducătorilor să spună Bisericilor că ei iau această decizie. Președintele de atunci, Ioan Dan, a refuzat categoric să semneze o asemenea scrisoare către Biserici. Imediat, Departamentul Cultelor i-a retras recunoașterea ca președinte şi s-a cerut Cultului să organizeze un congres şi să aleagă alt președinte, pe care l-au indicat ei. Acest președinte colaborator a fost practic impus prin acest congres şi apoi el a scris bisericilor că se reduc serviciile in Biserici la sâmbăta seara şi duminica dimineața. Majoritatea Bisericilor au acceptat cu supunere noua „reglementare”, cum a fost ea numită. Singurul pastor care s-a opus a fost Simion Cure de la Reșița, împreună cu pastorii din Comunitatea lui. Securitatea l-a urmărit o vreme, până când au găsit „motive” şi au găsit informatorul necesar şi în 1959 i-au făcut lui Cure proces, la care a fost condamnat la șapte ani de închisoare. A făcut cinci ani, timp în care a fost pus să lucreze la tăiat stuf în Delta Dunării (a fost eliberat în amnistia din 1964). Ceilalţi pastori din Comunitatea Reșița s-au speriat şi… au acceptat reglementarea!

Apoi, tot prin conducerea Uniunii Baptiste s-au introdus următoarele noi restricții: Să nu mai fie nici un fel de lucrare cu copiii şi cu tineretul; să nu mai fie botezați decât membri ai familiilor baptiste; să nu se mai facă evanghelizări; pastorul să nu mai circule pe la alte biserici, ci să predice numai de la amvonul pentru care a fost autorizat; în comitetul bisericii să fie aleși numai oameni care au fost aprobați mai dinainte de inspectorul local de culte.

Dacă un pastor încălca una dintre aceste interdicții, era imediat scos din funcția de pastor de către conducerea Cultului!

Este clar că aceste interdicții sufocau viaţa bisericilor!

În anul 1973, am primit de la Domnul călăuzirea să scriu o lucrare despre situația creată şi să chem pastorii la a avea curajul să respingă toate aceste interdicții, chiar şi cu riscul de a-şi pierde viaţa. Știam că dacă voi scrie aşa ceva, în primul rând eu voi fi acela care își va pierde viaţa. Cuvântul de la Dumnezeu era însă foarte clar şi în vara acelui an am scris această lucrare de 40 de pagini (o puteți citi în întregime în cartea mea „Confruntări” de la pagina 27 la  77).

Voi cita mai jos două fragmente din încheierea acestei lucrări:

„Ceea ce vrem să spunem Bisericilor baptiste din România este că prin reglementările şi prin instrucțiunile nescrise lansate din 1955 încoace ele au fost împinse într-o situație neconstituțională, nestatutară şi nebiblică! A fost mai întâi vina conducătorilor cultului că au acceptat  să se impună Bisericilor principii şi reguli noi, când ei nu aveau nici un drept de a impune ceva Bisericilor. Este vina pastorilor că au acceptat aceste principii şi este vina Bisericilor că nu au văzut că rând pe rând li se răpesc elementele vitale şi esențiale şi că sunt împinse pe o pantă nebiblică, într-o situație în care au stins Duhul şi în care au renunțat la autoritatea unică şi exclusivă a lui Isus Cristos asupra vieții lor. Este, deci, vina noastră a tuturor, şi numai a noastră, că nu ne-am păstrat crezul şi fiinţa nealterate şi nu am fost în stare să spunem autorităților de stat că noi preferăm să rămânem ai lui Cristos şi să murim cu El decât să renunțăm la autoritatea Lui şi să o acceptăm pe aceea a unor oameni.” (Pag.75)

Şi iată încheierea acestei lucrări:

✔ VIDEO: Botez la Sala Cireşarii (09 August 2015)