După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:
◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶
◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶
◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media
vineri, 24 iulie 2015
Pastor Marius Zărnescu – Cine minte? Îmblânzirea tigrului sau îmblânzirea Adevărului?
Pastor Samy Tuțac – Cum să-l trimitem pe Diavolul în șomaj tehnic...?
Pastorii Erik Snaider și Stefano Peshel la Biserica Ekklesia Arad
✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia
În sfârşit vă putem scrie de-acasă de la Sami şi Ani (misionarii români în Mongolia).
După un drum de 5 zile, am ajuns duminică, pe 12 iulie, la 10 dimineaţa, la graniţa cu Mongolia. Acolo, pustiu... Am găsit un locuitor care ştia ceva engleză şi ne-a spus că datorită sărbătorii naţionale a mongolilor, e închis la vamă pentru trei zile. Elanul ni s-a dus şi am început să căutăm un loc unde să stăm. Am găsit într-un sat mai „dezvoltat” o femeie care ştia puţină engleză şi ne-a luat la ea acasă, pentru că nu mai erau locuri la motel, şi ne-a dat o cameră la un preţ foarte bun. N-am avut internet şi am zis că vom cumpăra cartelă în Mongolia ca să sunăm acasă, că e mai ieftin.
Populaţia de-acolo e cazacă, sunt foarte diferiţi de mongoli şi sunt musulmani. N-am văzut nici măcar o cruce, nu e nici un fel de biserică. Ne-a durut sufletul să vedem atâta întuneric şi oameni simpli, care nu au speranţă. Am hotărât să ne rugăm pentru oamenii din zona Altai. Filip a admirat lănţişorul cu semilună al femeii şi ea i-a spus că e musulmană. Filip a zis: „Super!” că nu ştia ce să zică. „Şi tu?”, l-a întebat femeia, iar Filip a ezitat, trecându-i prin minte ISIS şi toate ororile lor şi tot femeia a zis: „Creştin?” Filip a afirmat şi ea a zis „Super!”
Ne-au tratat foarte bine şi copilaşul lor, de trei ani, venea în fiecare seară să se joace cu copiii noştri. Ne-a spus să o vizităm din nou când trecem înapoi. În ziua de 15 ne-am îndreptat fericiţi spre graniţă. De data asta erau două maşini mongole la poarta închisă. Aveam să aflăm că graniţa urma să se deschidă a doua zi... Am decis să nu ne întoarcem şi să dormim în masină, „la coadă”. Aveam „experienţă”, că mai dormiserăm patru nopţi în maşină! Ne-am bronzat în acea zi, pentru că nu era niciun pom pe nicăieri. A doua zi eram a şaptea maşină la graniţă! Cazacii veneau şi intrau în faţă. M-am supărat tare pe ei, dar, în fine, am reuşit să trecem graniţa fără probleme şi imediat ce am intrat în Mongolia peisajul s-a schimbat, au apărut iurtele şi multe animale (o grămadă de cămile). Am ţinut drumul asfaltat care, după vreo 200 km, s-a terminat şi a început unul pietruit.