Ziua de 26 Iunie va
rămâne o zi tristă în memoria multor americani de acum înainte. Ieri, așa cum
se știe, Curtea Suprema a SUA, printr-un vot de 5/4 a decis legalizarea
căsătoriilor între persoane de același sex pe tot cuprinsul SUA. Aceasta
înseamnă că și statele care au impus interdicții acestui tip de”căsatorie” vor
fi obligate de renunțe la aceste restricții. Este o zi cand forțele răului
jubilează la faptul ca păcatul, anormalitatea nu este numai celebrată și incurajată,
ci -de acum încolo normalizată și instituționalizată. Repercursiunile acestei
decizii sunt relativ ușor de întrezărit- consecințele ei pentru familia
tradițională, libertatea religioasă și moralitatea publică fiind devastatoare.
Într-un fel, această
decizie nu surpinde pe nimeni. De o bună bucată de vreme, America se află pe un
tobogan moral pe care coboară cu o viteză amețitoare. Așa- numitul “război
cultural”, între adepții moralității tradiționale iudeo-creștine (care a stat
la baza etosului american) și adepții liberalizării moravurilor și care nu s-a
încheiat, arată clar acest lucru. Au existat în ultimele decenii unele episoade
clare- de la interzicerea rugăciunii în școliile publice, la legalizarea
avorturilor în 1973, decizia Curții statului Massachusetts de a legaliza
căsătoriile gay (2004), decizia Curtii Supreme de a obliga recunoșterea
căsătoriilor gay în California și care culminează acum cu aceasta decizie.
Practic, o instanță trece peste dreptul statelor de a decide legea în cadrul
lor, ignoră milenii de istorie și ceea ce înseamnă normal și natural în materie
de căsătorie și familie și impune o „noua moralitate”. Nu este de mirare
reacția îndreptațită a unor lideri evanghelici proeminenți care au denunțat
aceasta decizie, de la Franklin Graham (BGEA) care a spus ca această instituție
nu are dreptul sa redefinească ceea ce Dumnezeu a definit clar, la John Perkins
(lider evanghelic de culoare), sau John Piper sau Al Mohler.
Nu mai puțin de
50.000 de lideri religioși (Catolici,Ortodocși, Protestanți,Iudei) au semnat o
declarație prin care s-a solicitat Curții Supreme sa nu legalizeze căsătoriile
între persoane de același sex. Printre motivele invocate, pe lângă faptul ca
nimeni nu are dreptul sa redefinească ceea ce instanța supremă în univers a
stabilit deja (un barbat și o femeie într-o legatură monogamă până la moarte),
au fost exprimate și temeri cu privire la încălcarea libertații religioase,
prin impunerea instituțiilor crestine, a unor bussines-uri operate de creștini să accepte noua lege. Ei bine,momentan
toate aceste acțiuni s-au dovedit a fi în zadar în fața unei majorităti
(simple, e drept) , dar puternice. Se pare că, cel puțin, pe termen scurt, bătălia
este câstigată de „ceilalți”. De ce s-a ajuns aici?
Unii se vor grăbi să
comenteze că retragerea creștinilor din sfera politică este cauza. Ei bine, realitatea
este mult mai complexă. De fapt, în opinia unora, tocmai implicarea politică
deșănțată, cu o retorică lipsită de întelepciune și uneori, lipsită de dragoste
(vezi cazul Westboro Baptist Church) a condus la o contra-reacție. Pentru lipsa
unui echilibru între adevăr și dragoste (între denunțarea păcatului și
compasiunea față de gay ca persoane umane, păcătoși care au nevoie de mântuire
ca toți ceilalți) s-a ajuns ca o mare parte din tineretul evanghelic din SUA de
azi să nu mai fie curios de temele morale clasice(avorturi, homosexualitate) de
care erau interesați părinții lor. Asta a condus la o toleranță crescândă in
societatea americană cu privire la gay. În plus, o campanie mediatica foarte
bine pusă la punct, sustinere financiară puternică și o strategie țintită au
condus aici. Dar dincolo de explicațiile umane, ramâne Scriptura care ne spune
că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi...fără
dragoste firească..iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu” (2 Tim.3:1-4)
și „că oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău” (2Tim.3:13).Trebuie
sa ne mirăm? Nu. Trebuie sa disperăm, știind că aceste tendințe vor veni ca
un tăvălug și peste noi, pe plaiurile
mioritice? Nu. Russel Moore, un lider baptist respectat (Comisia de Etica a
SBC) a spus ceva intersant în legatură cu decizia de ieri: „Curtea Supremă poate
face multe lucruri, dar nu Îl poate întoarce pe Isus înapoi în mormânt. Isus din
Nazaret este încă viu.El va chemă universul spre Împărăția Sa”. Este o aducere
aminte a faptului că nu trebuie să ne panicăm.(Evident, nici să stăm pasivi).
Dar dacă o bătălie (sau mai multe) au fost pierdute, războiul știm cum se va
termina. Căci, în final, nu este lupta noastră, ci a Domnului. Ce trebuie sa
facem este să decidem clar de partea cui vrem să fim.
Marius Birgean