Sunteţi cunoscut în ţară şi în străinătate ca soţ, tată, păstor,
predicator, scriitor de carte creştină, consilier, om de radio şi televiziune,
conferenţiar pe diferite teme cu precădere pe tema relaţiilor premaritale şi a
relaţiilor de familie. Pentru că cei de la NewsNet Creştin ne-au luat-o înainte şi v-au intervievat în 11 martie cu privire la
lucrare şi viziune, am decis să aleg dintre întrebările culese de pe teren,
câteva mai diferite. Aşa cum veţi observa, unele întrebări au de-a face cu
slujirea, iar altele sunt mai personale, sunt întrebări
care au de-a face mai mult cu omul Viorel Iuga.
Î. Multă vreme aţi
fost hotărât să nu acceptaţi candidatura la funcţia de preşedinte. Ce v-a
determinat să vă schimbaţi?
R. Schimbările produse de Dumnezeu! După Congresul de la Timişoara, am decis că nu mă voi mai implica
oficial în viaţa Uniunii decât dacă Domnul va face „o minune.” Multă vreme,
Domnul nu a făcut-o, aşa că atunci când am fost întrebat, repetam acelaşi
lucru: „dacă Domnul nu mă
schimbă, nu mă voi implica!” În ultima perioadă însă, Domnul a schimbat lucrurile, mi-a
îmbunătăţit starea de sănătate şi mi-a schimbat inima. Drept urmare, când am
fost solicitat, am acceptat gândul implicării în această slujire, cu
sacrificiul pe care îl implică. Pentru că îmi place să
fiu onest, am discutat aspectul acesta cu comitetul bisericii, ne-am rugat şi
ei mi-au dat un răspuns favorabil. Apoi, am discutat aspectul acestei slujiri
în Adunarea generală a bisericii „Speranţa” Arad. Înţelegând nevoia implicării la nivel naţional, fraţii şi surorile mi-au dat votul pentru implicare.
În contextul acesta, primind libertate din partea familiei şi a bisericii şi
având inima schimbată, am decis să accept provocarea pentru această slujire. Sunt convins că nu este uşoară, dar sunt sigur că,
dacă Domnul mă vrea acolo, îmi va da şi puterea şi înţelepciunea necesară
pentru a-L onora pe El şi pentru a-i sluji pe fraţi. În concluzie, schimbarea de atitudine a urmat schimbării produse de Domnul în inimă
şi în gândire.
Î. În scrisoarea de intenţie trimisă unor colegi păstori, precizaţi dorinta
dumneavoastră de a investi spre a „întoarce inima păstorului către biserica locală şi inima bisericii
către păstor, inima pocăiților către lumea pierdută şi inima celor pierduţi
spre Dumnezeu.” Aceasta mi se pare o cauză pentru care merită să trăiţi şi să luptaţi,
nu doar 4 ani, ci 8 sau chiar o viaţă. Misiunea aceasta de a întoarce inima spre..., m-a dus cu gândul la Ilie / Ioan Botezătorul, despre care scrie
Maleahi că va întoarce inima copiilor spre părinţi şi inima părinţilor spre
copii. Cred că misiunea aceasta cere sacrificiu... Întrebarea este: Cum
veţi putea face aceasta în biserica locală?
R. Aşa cum menţionam, dacă Domnul va decide să fiu ales în slujirea
aceasta, lucrarea din biserica „Speranţa” va fi făcută în primul rând de fraţii
mei colegi. Eu voi sluji primordial Uniunea, participând în măsura
posibilităţilor şi la slujirea de acasă. Sunt sigur însă
că, dacă vom fi în voia Domnului, toţi vom câştiga, deci şi Biserica
„Speranţa”. Dacă vorbim despre celelalte biserici, lucrarea din ele o poate
face Domnul în primul rând prin slujitorii lor.
Î. Sunteţi pregătit să călătoriţi mult?
R. Am făcut-o şi o voi face când va fi necesar. Voi încerca însă să
folosesc cât mai eficient metodele de comunicare oferite de lumea în care
trăim.
Î. A fost uşor să luaţi decizia de a renunţa la lucrarea cu familiile
şi cu tinerii?
R. Cine a spus că am luat decizia
aceasta? Eu nu am acceptat slujirea aceasta pentru a fugi de oameni, ci pentru
a fi mai aproape de ei. Mă caracterizează aglomeraţia şi folosirea cât mai
eficientă a timpului. Când plec într-o misiune, vreau să fac în zona respectivă
cât mai multe lucruri posibile. Aşa intenţionez să fac şi în continuare. Nu
văd nicio problemă să mă întâlnesc cu colegii de slujire în timpul zilei, iar
seara să am întâlnire cu familiştii sau cu tinerii. Dacă tot merg, să zicem,
până la Suceava, Brăila sau Constanţa, nu voi merge
pentru o zi. Îmi voi planifica să merg mai multe zile şi îi voi ruga pe colegii
de acolo, să organizeze lucrurile în aşa fel ca să putem sluji în cât mai multe
domenii. De regulă, eu îmi începeam ieşirile misionare de miercurea şi slujeam până duminica seara. Dacă voi continua să fac aşa, ceea ce
intenţionez, se pot face multe lucruri frumoase.
Î. Cum văd copiii şi soţia decizia de implicare în acest domeniu?