Fie că o fac voit, fie din neglijență, fie din indolență, „cei
apropiați” lovesc cel mai tare. Dau bine de tot! Cu vorba, cu fapta! În Ieremia 18:18
stau mărturie următoarele cuvinte grele:”Veniţi să urzim rele împotriva lui
Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă
de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de
proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile
lui!” Demolare și descurajare, delăsare și apăsare, asta simți în acele
momente. Te frământă „de ce”-ul suferinței. Nu afli atunci răspunsul pentru că
suferința nu ar mai suferință. Suferi și că nu primești răspuns la dilemă. Apoi vine
cârtirea, izolarea, plânsul, autoprotecția și spui: „Am scăpat!” Ai tras
obloanele. Dar nu ai scăpat. Printre obloanele trase tot mai pătrunde câte o
suliță, câte o săgeată aparent rătăcită. „Ce am făcut?”
îți zici și iar eternul „de ce?”…
Undeva dincolo de cele văzute stă Domnul, Cel ce ține totul în
Echilibrul Lui! Uneori, ca să fim în Echilibrul Domnului, „cei apropiați” sunt
puși de Domnul să ne cioplească. Ei devin „Dălțile lui Dumnezeu”. Elementul surpriză este că nu te aștepți ca suferința să vină de
acolo…! Întrebarea rămâne:
1. CHEAMĂ DUMNEZEU LA SUFERINȚĂ?
Saul din Tars a fost chemat la suferință pentru Numele Domnului (Fapte
9:16). La finalul Lucrării el își prezintă chiar un raport asupra
suferințelor indurate: „ Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea
mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea,
răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia,
în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit
din toate.” (II Timotei 3:10-11). Apostolul Pavel are o teologie a suferinței.
El afirmă următorul Adevăr despre cei ce doresc să fie evlavioși: „De
altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în
Hristos Isus vor fi prigoniţi.” (II Timotei 3:12).
Dumnezeu are chemări speciale la suferințe: „Caci ei prigonesc pe cel
lovit de Tine, povestesc suferintele celor raniti de Tine.” (Psalm 69:26).
Domnul Isus a fost chemat la suferință: „Domnul a gasit cu cale
sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru
pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului
va propasi in mainile Lui.” (Isaia 53:10). Apostolul Pavel vorbește despre
suferințe pentru Biserica lui Hristos ”Mă bucur acum în suferinţele mele
pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos,
pentru trupul Lui, care este Biserica.” (Coloseni 1:24).
2. CUM TREBUIE LUATĂ SUFERINȚA PRICINUITĂ DE CEI APROPIAȚI?
Mântuitorul ne-a avertizat: „Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei
din casa lui” (Matei 10:36)
Râul Suferinței se deschide în fața noastră atunci când Domnul vrea să
ne separe de ceva din trecut și să ne ducă spre ceva nou! Nu alegem noi suferința, ea ne alege și ne desăvârșește pentru proiectele viitoare. Slavă
Domnului! Dar până să rostim în liniște aceasta trec zile, poate luni de
suferințe.
Pe de altă parte, niciodată mieii nu sunt apărați în drumul spre
sacrificiu! Destinul existenței lor este suferința! Sunt
crescuți pentru a fi sacrificați. Niciodată lupii nu vor fi sacrificați! Atunci
când trecem prin suferință Dumnezeu vede sau vrea să vadă în noi Caracterul
Mielului! Când fugim de suferință încă avem chip de fiară! Dumnezeu vrea o Turmă, nu o Haită! Invitația este pentru fiecare la a trece Râul Suferinței.
Noi decidem ce facem la malurile lui! Bucură-te că nu ești fiară, ci miel!
3. CÂT DUREAZĂ SUFERINȚA?
„Pentru ce nu mai contenește suferința mea? Pentru ce mă ustură rana și
nu vrea să se vindece?” – întreabă Ieremia (15:18). Suferința este deosebit de
activă în viața celui ce își dorește sfințirea, Voia lui Dumnezeu.
4. CE FACEM ÎN SUFERINȚE?
– Ne lăsăm pătrunși de Lumina lui Dumnezeu. „Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost
luminati, ati dus o mare lupta de suferinte” (Evrei 10:32)
– Ne smerim inima. „El le-a smerit inima prin suferinta: au cazut, si nimeni nu i-a
ajutat.” (Psalm 107:12)
– Deprindem răbdarea. „Fratii mei, luati ca pilda de suferinta si de rabdare pe prorocii
care au vorbit in Numele Domnului.” (Iacov 5:10)
– Ne rugăm mai înfocat. „Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage! Este vreunul cu
inima buna? Sa cante cantari de lauda!” (Iacov 5:13)
– Ne lăsăm mângăiați. „Si nadejdea noastra pentru voi este neclintita, pentru ca stim ca,
daca aveti parte de suferinte, aveti parte si de mangaiere.” (II Corinteni 1:5,
7)
– Continuăm Lucrarea
Domnului. „Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa
lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba.” (II Timotei 4:5)
– Ne focalizăm pe cele
esențiale. „Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia
suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10)
– Ne cunoaștem adevăratul dușman. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva
căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”
(Efeseni 6:12)
Nelu Aliman
