Veniţi să umblăm în lumina Domnului! (1)
Unele dintre momentele emoţionale şi spirituale cele mai înălţătoare pe
care le-am trăit de-a lungul anilor de slujire la Biserica Betel din Timişoara,
au fost atunci când corul şi orchestra bisericii noastre intonau spre gloria
lui Dumnezeu „Halleluiah” din
oratoriul „Mesia”, de Handel. Mai
ales la marile sărbători, era impresionant să vezi întreaga adunare
ridicându-se în picioare şi dând onorul Regelui regilor. Două lucruri însă,
sunt ştiute mai puţin despre această bucată muzicală de excepţie. Puţini ştiu
că „premiera mondială” a acestui oratoriu a avut loc într-o casă particulară
din Dublin, Irlanda, pe 13 aprilie 1742 şi a fost un spectacol de binefacere
pentru un spital, o infirmerie şi pentru deţinuţii din câteva închisori. De
asemenea este important de ştiut că textul acestui renumit oratoriu este extras
în întregime din Scriptură, în special din profeţiile mesianice ale Vechiului
Testament. Profetul care a contribuit cel mai mult la textul oratoriului „Mesia” a fost Isaia, cel care a scris
cea mai lungă, cea mai măiastră şi cea mai mesianică profeţie din Vechiul
Testament.
M-am oprit asupra unui pasaj mai lung din cartea lui Isaia, respectiv
capitolele doi, trei și patru în urmă cu mai mulți ani. De atunci m-am întors
la acest pasaj de multe ori dar abia după aproape doi ani, am reuşit să pun la
un loc ceea ce Dumnezeu mi-a vorbit prin aceste trei capitole din Isaia şi mai
ales, prin chemarea extraordinară din Isaia 2:5: „Veniţi, casă a lui Iacov, să
umblăm în lumina Domnului.” Este o chemare la a trăi prezentul din
perspectiva viitorului. Într-un stil greu de egalat, Isaia descrie în
capitolele doi, trei și patru: trecutul, prezentul şi viitorul poporului lui
Dumnezeu. El surprinde păcatele din trecut ale poporului lui Dumnezeu cât şi
haosul din vremea în care trăia, dar în acelaşi timp, priveşte dincolo de
acestea, spre glorioasa Împărăţie a lui Mesia. „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor....” Isaia prezintă imaginea
golirii unei găleţi şi această expresie vorbeşte despre sfârşitul istoriei.
Aşadar, într-una dintre cele mai agitate şi mai tragice perioade din istoria
evreilor, Isaia vorbeşte despre strălucirea epocii Evangheliei şi despre
viitorul de aur care va veni. (Isaia 2:2, 3). În versetul 4, vorbeşte despre un
viitor care trece dincolo de epoca Bisericii. Şapte lucruri se vor întâmpla în
viitor, afirmă Isaia în aceste versete. Primele patru fac referire la epoca
Bisericii dar îşi găsesc împlinirea finală în vremea plinătății Impărăției lui
Dumnezeu. Următoarele trei vorbesc despre timpul când Impărăția lui Dumnezeu se
va manifesta deplin, un timp caracterizat ca fiind „plin de prezenţa lui Dumnezeu”.
- Muntele casei Domnului va
deveni cel mai important dintre toţi munţii.
- Toate neamurile se vor aduna cu
grămada spre acest munte.
- Popoarele se vor îndemna unele
pe altele în a-L căuta pe Domnul.
- Legea şi poruncile date de
Domnul Dumnezeu se vor răspândi din Ierusalim.
- Domnul va fi Judecătorul
absolut peste toate problemele morale sau etice de pe pământ.
- Domnia lui Cristos va fi
instaurată pe tot pământul.
- Domnul va instaura o societate
fără războaie iar fondurile cheltuite anterior în scopul înarmării,
urmează să fie folosite în scopul achiziţionării de utilaje agricole.
Spunând toate acestea, Isaia lansează un apel dramatic: „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în
lumina Domnului!” Nu este un apel la
a visa la schimbarea mondială care se va petrece cândva, ci un apel la a trăi
astăzi în lumina a ceea ce va fi. Isaia cheamă poporul lui Dumnezeu să trăiască
prezentul în lumina viitorului. Ce relevanţă are pentru noi, credincioşii din
secolul XXI, un mesaj rostit acum două mii şapte sute de ani? Vom căuta să descoperim împreună, în
postările următoare.
Samy Tuţac
