sâmbătă, 14 februarie 2015
† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (5)
Citeşte şi:
† Viorel Iuga — Misiune în Cuba
† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (1)
† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (2)
† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (3)
Duminică dimineaţa ne-am trezit şi am făcut bagajele. Am servit apoi micul dejun
şi când am ajuns în hol mă aştepta responsabilul cu toţi păstorii pensionari
din Cuba. M-am bucurat să discut cu el şi să înţeleg că îşi respectă
înnaintaşii. Situaţia păstorilor pensionari este destul de
delicată. Cât timp slujesc, cei mai mulţi stau în casa (mult spus) pastorală.
Când ies la pensie însă cei mai mulţi nu au nimic şi pensia este între 14-16
euro. După ce am povestit puţin de situaţia slujitorilor pensionari, am plecat
la biserică.
Serviciul a fost
frumos, chiar dacă puţin deosebit. A fost un timp de închinare prin cântare şi
rugăciune. Apoi a fost Masa Domnului. După aceea, copiii au plecat la grupe. Au
urmat anunţurile şi apoi predica. Oamenii au fost foarte atenţi şi mişcaţi de mesaj. La final, am discutat cu fraţi şi surori şi am
discutat puţin şi cu o soră medic care pleca în Angola. Am înţeles că este o
soră serioasă, implicată mult şi în lucrare. S-a bucurat că i-am dat un set cu
stetoscop, tensiometru etc.
După despărţirea de fraţi, am mers la convenţie şi am servit prânzul.
Acolo am avut o discuţie frumoasă cu fostul preşedinte al convenţiei. Am vorbit
despre proiectele bisericii. Îmi pare bine să văd că toată lumea se axează pe
plantare de biserici şi misiune. În jurul orei 15
am plecat spre Holguin, un oraş cu peste 300.000 locuitori. Am fost tare
bucuroşi că ne-a dus cu maşina, şoferul nostru, Gamaliel. După un drum pe
ploaie am ajuns pe la 5.30 la Holguin. Prima impresie a fost bună. La intrare
în oraş am văzut în sfârşit, nişte blocuri zugrăvite mai recent. A fost doar prima
impresie.
Am ajuns la
biserică, am mers să ne cazăm la pensiunea Emilia şi apoi ne-am dus la
biserică. Acolo ne-am aşteptat nişte misionari cu noi proiecte. Este foarte
frumos că ei colaborează, sunt organizaţi şi se susţin. Duminică seara a fost o
ploaie cum rar întâlneşti. În ciuda acesteia, au venit oameni la adunare şi a
fost bine. După serviciul de seară, care de obicei începe la ora 8, am plecat
la culcare. A fost o altă zi în care am văzut mila,
bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu.
Luni. Ne-am trezit ca de obicei, am făcut bagajele şi am plecat să vedem 3
noi proiecte de palntare de biserici. Slujitorii şi fraţii de aici nu se tem de
concurenţă. Ei investesc mult în plantarea de noi
biserici. Prima oprire a fost în cartierul militar. Aici am mers să vedem un
apartament pe care doreau să îl cumpere. Ne-au explicat că în zone nu sunt case
şi că singura modalitate de a începe ceva este cumpărarea unui apartament. La
început nu am fost foarte încântat, dar pe urmă am înţeles mai bine.
Apartamentul este la parter, au şi un hol mărişor şi are spaţiu suficient.
Apoi, ceva interesant, apartamentele de la parter au şi grădină. În spatele
blocului pe toată lăţimea apartamentului au o grădină unde se
pot ţine servicii în aer liber.
Nu mă întrebaţi cum
pot să ţină servicii între blocuri, dar se poate. De fapt şi biserica în care
am slujit seara, a început tot în apartament, apoi, când numărul oamenilor a
crescut, au luat un loc şi au construit. Este o
construcţie simplă, frumoasă, spaţioasă. De fapt eu nu aş spune că este
biserică, ci mai degrabă un spaţiu acoperit, aranjat frumos pentru închinare.
Să vă dau şi un subiect de rugăciune pentru această biserică. După ce au
construit localul acesta, cei ce au puterea s-au gândit să îl confişte şi apoi să
îl închirieze bisericii. Nu ştim ce se va întâmpla deoarece procesul nu s-a
terminat. Oricum se pare că au trecut de faza demolare. Partea frumoasă este că
biserica aceasta ce a început în urmă cu 7 ani cu
50 de membrii are acum 450 de membrii. Slăvit să fie Domnul pentru că El
lucrează.
De la cartierul
militar, am plecat să vedem ale 2 locaţii. Nu vă voi da aici mai multe detalii,
dar sunt locuri bune, care merită cumpărate… Ne-am întors apoi la pensiune
să servim micul dejun şi să plecăm spre alt oraş. În drum spre pensiune am
văzut spitalul oraşului. Am încercat să intrăm să vedem cum arată un salon.
Ştiam că nu se poate, dar am încercat. Cu aceasta am rămas….
Datorită unor situaţii neprevăzute, cei ce trebuia să ne ia cu maşina au întârziat. Am
plecat în jurul ore 12 şi am avut un drum lung. Am ajuns seara pe la ora 8. A
fost bine că pe drum am putut discuta multe lucruri. Când am ajuns în oraş,
ne-am dus şi ne-am cazat, am mers la biserică, am
servit cina, am discutat anumite lucruri administrative şi apoi ne-am dus la
culcare. În drum spre locul de cazare am trecut şi pe lângă locul în care, dacă
vorbeşti ce nu trebuie, sau când nu trebuie, primeşti cazare gratuit… Am
preferat totuşi să mergem unde am plătit. Slavă Domnului pentru bunătatea şi
credincioşia Lui.
Viorel Iuga
Nicolae Geantă - Valentine’s de o zi și Hristos de toate zilele
„Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească”, e o zicală pe care nu vrem s-o înțelegem. Și de aceea, în locul lui Hristos am upgradat nimicul. Și în locul iubirii conștiincioase am inserat surogate. Prin urmare ne-am procopsit cu un Valentine’sday și-un Dragobete. O zi în care să ne-aducem aminte că suntem înamorați. O zi de promisiuni grandioase. Numai de nu le-am uita... De nu ne-am păcăli singuri.
De Valentine’s se fac promisiuni în tramvaie, în costumele lui Romeo și Julieta, sub balcoanele împodobite cu lenjeria pusă la uscat, în școli sub oblăduirea profesoarelor și-n restaurante lângă chelnerii avizi de bacșiș. Dar nu și în biserici. Îndrăgostiții moderni cred că firul dragostei ține și fără Dumnezeu. Cupidon, inimi de pluș, ursuleți, SMS-uri lirice, declaraţii sub clar de lună, ciocolată, mese romantice, camere de hotel. (Anul ăsta am auzit că CFR-ul are reduceri de 50 % la Intercity!). Și toate astea pentru o zi... Dar căsătoria ține o viață.
Dragostea tip Valentine’s e o iubire în orb. Tip Leea și Iacov. Se consumă doar în noaptea nunții. A doua zi cel de lângă tine devine străin. E o iubire tip Casanova. El, ea, vor să fie și cu altcineva. Valentine’s e o iubire shaorma. Făcută la McDrive. Tip Amnon și Tamar. Te-ai ridicat, te-ai șters la gură și pleci ca și cum n-ai mâncat nimic. Atenție: iubirea pe fugă poate provoca indigestie! Ades se termină cu un divorț ce costă cât un tiramisu.
Byron spunea că toate tragediile se încheie cu o moarte și toate comediile cu o căsătorie. Nu vă grăbiți să fiți clowni! Şi nici să aveți o lehamite în doi... Chesterton scria că îndrăgostiții au o înclinație naturală să-și facă promisiuni. Cântece de dragoste sunt pline de jurăminte. Biblia cere îndrăgostiților să ia în serios ceea ce însuși sentimentul îi impulsionează s-o facă. Dacă nu, casa nu va fi colțul de Rai. Și cred că nimănui nu-i place căminul ca groapă menajeră...
M-a întrebat azi cineva dacă e bun ceva la Valentine’s. Da, e bun: nu numai că scoate florăresele din faliment, că șterge zeci de riduri celor ce robotesc prin bucătărie, că înțelegem că fericirea e doar în jertfă. Dar ne aduce aminte că Hristos nu ne-a iubit numai o zi. Cu Valentine’s iubești doar o zi. Cu Hristos vei iubi în toate zilele!
Apropos, știți de ce se promovează avid o sărbătoare a inimilor de-o zi? Pentru că biserica nu mai predică iubirea permanentă. Și când Biserica tace, lumea dansează manele Satanei. Dumneavostră să nu faceți așa! Ar fi o păcăleală ciudată. Autopăcăleală. Creştinii nu spun minciuni, deci nu au voie să trăiască minciuni!
Știri creștine: Mapamond creștin (15 februarie 2015)
Din sumarul editiei:
- Califatul islamic – visul musulmanilor se împlinește
- Dumnezeu trage un semnal de alarmă prin semnele vremurilor
- Mărturia medicului care a supraviețuit virusului ebola
- De ce ar trebui să lupte Biserica împotriva pornografiei
- După ce a fost lovită de camion, o femeie a născut un copil sănătos
- Dincolo de zidurile bisericii: casa unei familii cu 12 copii a fost renovată de un grup de credincioși
Pastor Petru Lascău - Toronto Blessing: Rădăcinile – Mișcarea credinței
Vezi și:
- Toronto Blessing: Rădăcinile – Mișcarea The Latter Rain (Ploaia Târzie)
- Toronto Blessing: Rădăcinile – Rodney Howard-Browne
- Toronto Blessing: Rădăcinile – Randy Clark
- Toronto Blessing: Mărturii
- Toronto Blessing: Manifestările
- Toronto Blessing: La cârciuma lui Ioel
- Toronto Blessing: Trezirea lumii prin râs, sau o trezire de râsul lumii?
Pentru a înțelege mai bine „filonul” învățăturilor lui Rodney Howard Browne și ale mișcării Toronto Blessing, trebuie să analizăm puțin și doctrinele principale ale Mișcării Credinței. Motivul principal fiind influența acestei mișcări asupra lui Rodney, el studiind la unul din Centrele Biblice „Rhema” inițiate de această mișcare. Nu numai studiile sale, dar mai ales credințele sale dovedesc că el aparține acestei formații charismatice care s-a răspândit așa de mult în zilele noastre. Mișcarea credinței sau teologia mărturisirii pozitive (sau doctrina prosperității) a fost promulgată de câțiva dintre teleevangheliștii contemporani, în frunte cu Essex William Kenyon (1867-1948). Fraza „mărturisire pozitivă” se referă la aducerea în existență a ceea ce rostește gura, pentru că în ultimă instanță, credința nu este alceva decât o mărturisire a gurii. Credința fiind o entitate imaterială ea nu poate fi evidențiată altfel decât atunci când este rostit „cuvântul credinței”, așa cum mai este denumit de altfel acest sistem de gândire.
Cei care au îmbrățișat ideile lui Kenyon au fost Kennth Hagin, Kenneth Copeland, Charles Capps, Frederick K. C. Price, Morris Cerullo, Benny Hinn, John Avanzini, Robert Tilton, Paul Yonggi Cho, Paul Crouch, Oral Roberts, Richard Roberts, etc. Practic, ideile lui Kenyon se pare că au fost împrumutate de la colegiul Emerson de oratorie din Boston, școală care promova mișcarea: „Noua gândire”, sistem filozofic atribuit lui Phineas P. Quimby (1802-1866). După ce a studiat spiritism, ocultism, hipnoză și alte aspecte ale parapsihologiei, Quimby, care susține că a vindecat-o pe Mary Baker Patterson Eddy (fondatoarea „Științei creștine”), a încercat să facă vrăjitoria acceptată de mediul științific al vremii sale folosind limbajul ales al științei. Se pare că însăși denumirea de „Știința creștină” a fost preluată de Mary Baker de la Quimby (Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements, de Stanley M. Burgess și Gary B. McGee, Zondervan, Grand Rapids, MI, 1988, Articol semnat de L. Lovett, p. 718-720).
Cu toate că mișcarea a devenit predominant trinitariană (acceptând deci Trinitatea), îndepărtându-se de influența inițială a mișcării Ploii târzii, ea deține încă doctrine inițiate și susținute de William Branham, mulți dintre liderii acestei mișcări considerându-l pe Branham om al lui Dumnezeu și mare profet. Datorită faptului că doctrinele acestei mișcări sunt atât de diverse, cele pe care le voi reda mai jos sunt considerate ca predominante în sânul liderilor acestei mișcări. Există cinci capitole ale acestei doctrine pe care le vom analiza succint, așa cum le prezintă un autor consacrat în analiza fenomenului mișcării credinței, Hank Hanegraaff (Hank Hanegraaff, Christianity in Crisis, Harvest House Publishers, Eugene, Oregon, 1993).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)