NewsNet Creştin: 02/13/15

După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 13 februarie 2015

Tabără pentru persoane cu dizabilități la Sinaia

Vă reamintim:

Apariţia portalului NewsNet Creştin se datorează în mare parte şi acestor umile activităţi pentru persoanele cu dizabilităţi.

În 2013, din motive încă neelucidate şi în pofida tuturor insistenţelor, principalele site-uri consacrate ştirilor şi informaţiilor creştine au refuzat să mediatizeze o tabară asemănătoare destinată persoanelor cu dizabilitaţi, organizată nu de vreo biserică sau organizaţie puternică, ci doar de o persoană din rândul celor cu grave probleme de sănătate.

Nevoia de mediatizare a acelei tabere era imperioasă deoarece nu aveau niciun fel de resurse, deşi întotdeauna Dumnezeu a acoperit orice nevoi pentru aceşti oameni...

Când la toate acestea s-a adăugat şi gestul nesăbuit al unui presbiter de a rupe afişele de la avizierul uneia dintre cele mai mari biserici, deoarece acţiunea pentru persoane cu dizabilităţi nu putea fi “bifată” în dreptul acelei biserici, n-a mai fost decât o chestiune de timp până la realizarea unui instrument mediatic care să fie sensibil la nevoile acestor oameni, aşa cum dorim să fie NewsNet Creştin...

Realitatea.net: Interviu cu pastorul Cornel Dărvășan, colegul lui Mihai Gâdea

Fostul coleg de bancă al lui Mihai Gâdea, Cornel Dărvășan, a ajuns să renunțe la teologie forțat de sistem, după 13 ani de la angajare, și după 18 ani de activitate. A fost pastor oficial în Biserica Adventistă, iar astăzi este un jurnalist cu principii, care dorește să să dea valoare în continuare oamenilor. După ce s-a despărțit de soție, a rămas singur cu 3 copii, însă nu disperă. Deși lucrurile au fost dramatice în familie, nu vorbește urât de mama copiilor lui. Într-un interviu EXCLUSIV realitatea.net, Cornel Dărvășan ne-a povestit despre loviturile puternice pe care viața i le-a dat, dar și despre oamenii care au crezut în el până la capăt.

Cum ai ajuns să fi pastor și jurnalist?

În anul 2000 am absolvit Facultatea de Teologie, apoi am început activitatea pastorală undeva în vestul țării. Pentru că îmi plăceau conferintele publice, mi-am dezvoltat un limbaj care să iasă puțin din tiparele mesajului clasic bisericesc, să pot fi relevant pentru o societate în mișcare. Apoi în anul 2003 am fost invitat la studioul de producție al Bisericii Adventiste, pentru a realiza o emisiune, care să fie transmisă pe Realitatea TV. Duminica făceam emisiunea „Viața la Superlativ”, iar Mihai Gâdea avea de luni până joi “În centrul atenției”. Acela a fost primul meu contact cu jurnalismul.

Care au fost primele greutăți întâmpinate în televiziune?

În ciuda faptulului că făceam în general emisiuni teologice am încercat să nu fiu sectar, să am o viziune îngustă, ci să înțeleg că Dumnezeu e accesibil tuturor oamenilor. Am învățat că nu pot să fiu relevant dacă mă bat cu pumnul în piept și spun că eu am tot adevărul. Am încercat să nu privesc oameni de sus, ci să învăt de la fiecare. După ce Silviu Prigoană a vândut televiziunea, ni s-a spus: «Rămâneți la Realitatea, avem nevoie de voi, dar trebuie să îl facem pe Adrian Năstase președinte». Dacă aș fi rămas atunci, astăzi aș fi fost mare jurnalist. Dar eu aveam în cap un singur lucru. Implantarea unei filosofii a valorilor în spațiul media românesc. Axiologia, moralitatea, bucuria vieții, profunzimea adevărului, să fie implantate în mass media.

Citește mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net

Iosif Țon rupe tăcerea – Interviu (II)

Vezi şi prima parte a interviului: AICI

MO: Ați fost exclus din Cultul Baptist din România, regretați?

Iosif Țon: Aici trebuie să vă corectez. Eu nu am fost exclus din cultul baptist din România. Când a apărut criza creată de vindecarea fiicei mele şi de unirea mea cu Străjerii, unii lideri baptişti români au considerat că eu am ieşit din cadrul a ceea ce se numeşte „baptist” şi au dorit să mă oprească de la a mai predica în bisericile baptiste din România şi de aceea au luat în pripă decizia să îmi retragă ordinarea pentru slujire în bisericile din România. Spun „în pripă” deoarece nu s-au gândit că „ordinare” îmi trebuie numai pentru a face acte de cult (Cina Domnului, botez, etc.), nu şi pentru predicare. Mai târziu au recunoscut acest lucru, şi au transmis verbal pastorilor să nu mă mai invite să predic. Unii pastori au acceptat această interdicţie şi nu mă mai invită. Alţii mă invită şi acum şi predic în bisericile lor.

Aici trebuie să fac o precizare foarte importantă. Eu am fost format ca teolog baptist şi toată viaţa am funcţionat ca predicator şi teolog baptist. Dar un baptist cu orizonturi teologice mai largi, aşa încât să cuprindă întreaga lucrare a Duhului Sfânt, precum şi credinţa în unirea reală cu Domnul Isus Cristos şi trăirea în unire reală cu El. Pentru unii conducători baptişti din România (nu toţi!) acestea ar fi credinţe care m-ar descalifica să mă mai numesc baptist. Aceasta este convingerea lor şi eu o respect. Şi-i respect şi pe ei personal şi-i iubesc! Dar eu sunt ceea ce sunt fără să le cer lor încuviinţarea!

MO: Așa cum menționam și mai sus, sunteți contestat, atacat și vorbit de rău, unii fiind chiar mai marii acestui cult neoprotestant. Nu simțiți nevoia să reacționați, sau să dați explicații, sau chiar să ripostați. Mă gândesc că și dumneavoastră, ca un om care ați umblat foarte mult, dețineți multe informații și ați avea ce să spuneți despre dânșii?

IȚ: Dragul meu, am foarte multe lucruri care le-aș putea spune la adresa acestor acuzatori, dar cui folosește? Am lucrat o mulțime de ani pentru a extinde Împărăția Cerurilor și pentru a aduce oameni pierduți la Cristos; să mă apuc acum să dărâm tot ce am construit în toți acești ani, doar pentru că nu m-aș putea smeri şi n-aş putea accepta acuzaţii nedrepte? Ce ar zice oamenii din lume să vadă cum noi ne mâncăm între noi?

MO: Nu ar trebui să aibă și ei tot o astfel de gândire?

IȚ: Depinde de fiecare dintre noi, cât de mult ne lăsăm luminați de Duhul Sfânt.

MO: Aveți vreo ranchiună sau vreo supărare pe cei care vă vorbesc de rău? Doriți să le transmitei un cuvânt?

IȚ: Am o durere mare şi constantă că, din cauza celor care mă vorbesc de rău, unii nu-mi mai ascultă predicile şi astfel unii nu se mântuiesc şi foarte mulţi nu se mai hrănesc şi nu cresc spiritual.

MO: Care vă sunt planurile de viitor?

IȚ: Ținând cont de lumea în care trăim (lumea internetului), este clar că trebuie să folosim acest vehicul de transmitere a informației, cât mai mult. Pentru aceasta lucrăm chiar acum la o platformă de internet, prin care să putem transmite Cuvintul lui Dumnezeu pe toate căile: blogosfera, facebook, youtube, etc.

MO: Aveți un proiect foarte ambițios, care sunt convins că va costa mult; aveți finanțarea?

IȚ: Credinţa mea de o viaţa este că ceeace Dumnezeu iniţiază El şi finanţează. Desigur că eu, din pensia mea și a soției, nu pot să finanțez astfel de proiecte, dar acesta nu este cel mai costisitor proiect din viața mea, și cu toate că am făcut şi realizat proiecte mult mai costisitoare, de fiecare dată Dumnezeu a purtat de grijă în mod miraculos. Știu că va purta și acum.

MO: Dacă Dumnezeu pune pe inima cuiva dintre cei care citesc acest interviu și dorește să se implice în acest proiect, cum vă poate contacta?

IȚ: Când se va finalize platforma, care se va numi iosifton.com, acolo vor apare şi instrucţiuni pentru contribuţii financiare. Până atunci, cei din România îmi pot trimite sprijinul lor pe adresa mea din România: Str. Tribun Corcheş, nr.67, Arad.

Iar pentru toţi cei din afara României, puteţi trimite orice ajutor pe adresa mea din America:

5058 Foothills Dr., Unit B.

Lake Oswego, OR. 97034 USA

MO: Vă rog să transmiteți un cuvânt special pentru cititorii acestui blog și nu numai.

IȚ: Am ajuns la concluzia că toţi creştinii se concentrează în special pe iertarea de păcate ca să poată ajunge în cer. Dar! Scopul evident al lui Dumnezeu este să-şi formeze fii care seamănă cu Tatăl lor. Bunătatea şi iubirea sunt trăsăturile fundamentale ale lui Dumnezeu şi El vrea să ne facă buni cum El este bun şi să iubim pe toţi oamenii aşa cum îi iubeşte El. Scopul meu este ca de acum înainte să fiu un predicator şi un învăţător al bunătăţii şi al iubirii.

Vă chem să mă sprijiniţi în rugăciune şi în orice altă formă găsiţi voi ca să împlinesc acesată chemare pe care am primit-o de la Dumnezeu.

MO: Vă mulțumesc mult pentru timpul dumneavoastră și pentru dragostea aratată tuturor celor din jur, chiar și celor mai îndârjiți critici.

Domnul să vă binecuvinteze cu multă sănătate și putere de muncă și pe mai departe.

Mike Olari

Material preluat cu permisiunea autorului de pe www.family2fam.com

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (4)

Citeşte şi:

† Viorel Iuga — Misiune în Cuba

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (1)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (2)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (3)

Sâmbătă. M-am trezit în mod obişnuit, în jurul orei 5. Am început împreună cu Didi să pregătim lucrurile pentru întâlnirile din ziua respectivă.

Dimineaţa devreme, înainte de micul dejun, m-am întâlnit cu un alt lider. El este supraveghetorul a 3 regiuni în care se află 209 biserici. Din numărul acestora, doar 15 au clădirea lor proprie. La ora actuală, una dintre cele mai mari nevoi ale lor este clădirea pentru închinare. Ei încep lucrarea, se adună prin casele (eu spun căsuţele) fraţilor, dar destul de curând nu mai au loc pentru întâlniri. Aceasta îi împiedică destul de mult în lucrarea pe care vor să o facă.

După întâlnirea cu fratele respectiv, am servit micul dejun şi am mers la o altă întâlnire. Aici am discutat cu noul preşedinte al convenţiei şi cu alţi lideri despre lucrare şi proiectele în care am putea să ne implicăm. Am terminat discuţia, sigur nu în timp, şi am mers să ne întâlnim cu medicii creştini care ne aşteptau de mai bine de o oră şi jumătate. Ne-am cerut scuze, au fost drăguţi şi au spus că nu este nicio problemă. Le-am explicat puţin dorinţa noastră de a ajuta şi nu de a încurca. Le-am spus că nu vrem să părem nici stupizi, nici să jignim, ci doar vrem să ajutăm. Eu am avut întrebări de principiu, Didina a avut discuţii specifice. Discuţiile nu au început prea frumos, dar cu ajutorul Domnului s-au terminat foarte frumos. Ne rugăm să găsim căi prin care să îi ajutăm şi în acest domeniu.

După întâlnirea cu medicii am servit masa de prânz şi am plecat într-o altă zonă. De la ora 17.30 Remus şi Beni au mers la întâlnirea cu tinerii din biserica noului preşedinte. Clădirea este cum este, dar oamenii sunt plini de viaţă. Noi am discutat puţin cu preşedintele şi alţi păstori. Ne-am întâlnit acolo şi cu reprezntantul Convenţiei la Havana şi am mai cules anumite informaţii. Apoi, noi ne-am dus să ne pregătim pentru serviciul de seară la care urma să participăm.

După ora 19 au venit şi cei doi de la adunare, au servit masa şi fiecare am plecat unde am fost repartizaţi. Remus cu Beni au mers la o biserică din apropiere, iar eu am mers la o biserică relativ nouă. Au început lucrarea în urmă cu 3 ani şi jumătate. Nu sunt foarte mulţi membri, dar la serviciul de sâmbătă seara au fost peste 40 de persoane mature.

După un timp de închinare prin cântare şi rugăciune, am predicat şi apoi, înainte de plecarea spre casă păstorul mi-a spus câte ceva despre viaţa bisericii. În şcoala duminicală au peste 200 de persoane. Vin foarte mulţi copii şi tineri. Pentru că spaţiul lor nu permite mai mult de 100 de persoane, ei folosesc şi casa păstorului care este la parter. Au oameni în sufragerie, bucătărie, în curtea şi în garaj. Anul trecut au botezat 65 de persoane. Anul acesta au în plan să planteze încă 3 biserici. Două vor fi în oraş, la vreo 2 km de locaţia prezentă una va fi în munţi. Păstorul de aici, care a fost ales ca păstor al păstorilor din Convenţie, a crescut în munţi şi are inima şi pentru oamenii de acolo. Printre altele îmi spunea de greutăţile slujitorilor din anumite zone. Când au slujit acolo, datorită condiţiilor grele, au trecut ca familie şi prin experienţa pierderii unui copil.

Da, nevoile sunt multe şi mari şi se poate ajuta pe foarte multe fronturi. Din punctul meu de vedere, ei trăiesc vremuri frumoase, vremuri de har special. Mă bucur că sunt conştienţi de acesta şi că încearcă să le folosească cât mai înţelept. Am ajuns acasă după 10.30 şi am încercat să ne odihnim.

Viorel Iuga