miercuri, 11 februarie 2015
☉ Conferința Mereu Romantici la Crystal Tower București
| ||||||||||||||
|
Crystal Tower
Vineri 13 feb. 2015,
† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (2)
Citeşte şi:
† Viorel Iuga — Misiune în Cuba
† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (1)
Joi dimineața ne-am trezit în jurul orei 6 AM şi am început să facem
pregătirile pentru ziua ce ne stă înainte. Am servit acelaşi mic dejun, ceea ce
nu ne deranjează şi apoi am discutat cu diferite persoane responsabile pe
diferite departamente. După aceea am plecat să ne
întâlnim cu studenții de la teologie.
Am împărtășit cu ei câteva lucruri despre dependenţa noastră de
Dumnezeu şi decizia de a nu ne compromite pentru nimic în lume. După întâlnirea
cu ei, am plecat să vedem clădirile Institutului Teologic. Chiar dacă nu sunt
recunoscuți de către stat, studenții termină cursurile
la nivel universitar. Locul m-a încântat. Este frumos, curat, şi adecvat
studiului. Se vede că au un manager bun. Am văzut dormitoarele, ceva de genul
cum aveam noi în armată, sălile de studiu, biblioteca etc. Interesant că din
cei 32 de profesori, niciunul nu este plătit. Ei slujesc de dragul
Domnului.
Persoana care se ocupă de seminar acum este un fost profesor
universitar de mate, fizică şi încă ceva. Înainte a predat în Universitate şi
ajuta seminarul. Acum este full time la seminar şi este plătit
cu 12 euro pe lună. Mi-a plăcut gândirea lui. „Avem biserici pline, dar nu noi le-am umplut ci Domnul. Dumnezeu a adus
în biserici o mulțime de ingineri, doctori, profesori, etc şi acesta este un
motiv în plus să îi ajutăm pe studenți să iasă de aici foarte
bine pregătiţi. Chiar dacă am un salariu aşa de mic, Domnul mi-a purtat de
grijă şi mie şi familiei.”
Apoi, am vizitat o casă de bătrâni care aparține tot convenției. Din
nou, locul este frumos, curat şi bine aranjat. Sunt la începutul acestei lucrări, au doar 7 bătrâni, dar au loc de cazare pentru 47.
Sperăm că lucrarea se va extinde frumos şi înţelept. De acolo ne-am întors să
servim masa de prânz. Nu ştiu care a fost motivul, dar a fost o masă mai
specială. La masă am cunoscut un profesor de engleză
care predă în limba engleză cursuri la Universitatea de Stomatologie. A fost o
bună ocazie să vedem cum putem ajuta stomatologii creştini. Discuția lui cu
Didina a fost frumoasă şi folositoare.
După discuții cu alte persoane, am plecat să vedem
bicicletele. Sper că nu vă imaginați că am mers într-un super market şi am ales
tot ce am vrut. Aici toate magazinele sunt ale statului. Nu ştiu cum este în
altă parte, dar aici, în Santiago de Cuba, găsești aproape tot ce doreşti. (Am
spus aproape). Problema cea mai mare sunt banii. Salariile sunt foarte mici,
iar prețurile cel puţin europene. 1 kg de zahăr este cam 1.8 euro. Produsele
electronice, aşa cum sunt ele, sunt foarte scumpe. Deci am găsit locuri unde se
vindeau şi biciclete. Ne-am dus la primul magazin,
dar toată lumea era în pauză deoarece nu era electricitate. Am văzut totuşi ce
biciclete au şi am discutat variante. Am plecat apoi la un al doilea magazin.
Am discutat cu ei şi ne-au promis să ne aducă 20 de biciclete. Normal că ele nu pot fi cumpărate de o singură persoană. Fiecare bicicletă trebuie să
fie cumpărată de misionarul sau de păstorul care o va folosi. Ei trebuie să o
verifice, să fie înregistrată, să le dea garanţie etc. Deci, noi am făcut poza,
aşteptăm să vedem dacă mâine le aduc şi apoi va
începe istoria cumpărării lor.
Pentru că am avut puţin timp înainte de biserică, am încercat în
sfârşit să văd dacă pot trimite un email. Este foarte încet şi nu o poţi face
de oriunde. Ar fi fost o istorie întreagă de aprobări să mă conectez cu calculatorul meu. Am renunţat şi am cerut să folosesc
calculatorul lor oficial. A durat aproape un ceas să trimit ceva e-mailuri şi
să verific urgențele. Nu ştiu cât de curând voi mai repeta aventura. Camera în
care era calculatorul era ca frigiderul, iar eu
veneam de la căldură şi curgea apa pe mine. Mă rog Domnului să nu răcesc.
După servirea cinei, am plecat la adunare. Adunarea a fost plină cu
delegații bisericilor din toată Convenția. Au cântat frumos, plini de viaţă. La
început a slujit un grup de tineri acompaniați de instrumente de suflat şi cu coarde.
Apoi, au cântat câteva cântări coriștii. Frumos şi spiritual. Prin îndurarea
Domnului şi la predică a fost bine. (Am predicat eu… :) ) După predică,
preşedintele Convenției a explicat delegaților că acum
este momentul ca ei să trimită misionari în lume. A fost foarte direct şi a
spus că nimeni să nu se gândească că acesta ar fi un mod de a plecat din Cuba.
Ei vor intra într-un proces de pregătire şi apoi trimiși pe câmpuri noi de misiune externă. La chemarea lui au venit în faţă mai mult de 20 de persoane.
Ne-am rugat pentru ei şi în mod special pentru un misionar care era deja
pregătit şi urma să plece în misiune în Ecuador cred. S-a făcut şi o colectă
specială pentru susținerea misionarului respectiv.
După terminarea serviciului care a durat două ore şi jumătatea, am încheiat şi
după o scurtă părtăşie cu diferiţi fraţi şi surori am plecat spre casă.
Mulțumesc Domnului că nu am răcit. Este neobișnuit pentru noi, dar la
ei toate geamurile şi ușile sunt deschise, şi au multe ventilatoare care ajută aerul
să circule. În ciuda acestor lucruri, toţi din echipă suntem bine. Am avut o
mare bucurie să ni se confirme, că Beni, traducătorul nostru din română,
vorbeşte o spaniolă bună. Slăvit să fie Domnul pentru
încă o zi frumoasă şi plină!
Viorel
Iuga
Abonați-vă la:
Postări (Atom)