Vezi și:
Toți cei ce studiază Toronto Blessing sunt de acord că în ultimă
instanță inițiatorul acestei mișcări nu este altul decât Rodney Howard-Browne.
Este deci necesar să vedem câteva amănunte despre viața și „chemarea” acestui
evanghelist Sud-African.
La vârsta de 18 ani, Rodney M. Howard-Browne, originar din Port
Elizabeth, Africa de Sud, a ajuns la o încrucișare de drumuri în viață. La o
întrunire intercultică de rugăciune cu alți tineri de vârsta sa, Rodney se
spune că s-a rugat strigând: „Dumnezeule, vino aici și
atinge-te de mine, sau voi muri și voi merge eu acolo sus la tine aă mă ating
eu de Tine”. Stigătele sale au îngrozit pe ceilalți tineri. A continuat
strigătele timp de douăzeci de minute.
Prima sa implicare în lucrarea Domnului a fost în Johannesburg, în organizația „Tineretul pentru Christos”. Apoi s-a
înscris la centrul de instruire biblică „Rhema” care era parte a lucrării lui
Kenneth Hagin, pe care l-a absolvit primind să păstorească o mică bisericuță
Full Gospel Church of God (Biserica lui Dumnezeu a
Evangheliei depline) din provincia Cape Town. După câțiva ani și-a părăsit
brusc slujba fără nici o altă viziune. S-a întors la „Rhema” unde a cerșit o
slujbă. A găsit un loc disponibil la o școală fără acreditare, unde a predat
timp de 2 ani înainte a de a pleca spre Statele Unite. Cu toate că biografiile sale
spun că ar fi fost pastor asociat la Rhema, nicăieri însă nu există dovezi a
implicării sale în pastorația acestei instituții.
Howard pertinde să dețină un doctorat de la o obscură școală prin corespondență din California, pe care o numește „Școala de
Teologie Biblică”, din San Jacinto, care s-a dovedit a fi o simplă „moară de
diplome” pe care le împarte în schimbul unei sume derizorii.
Rodney Howard-Browne a sosit în Statele Unite în decembrie 1987 în timpul scandalurilor evangheliștilor Jim Bakker și
Swaggart, motiv probabil pentru care a păstrat tăcerea și a trecut nebăgat în
seamă timp de 18 luni. S-a lansat apoi în Albany, statul New York, în luna
aprilie 1989, în timp ce a condus o săptămână de
întruniri pe tema „ungerii”. Aici a pretins că a văzut un nor care a intrat
într-o dimineață în încăperea sa și Domnul a început să-i vorbească. S-a plâns
lui Dumnezeu spunându-I: „Doamne, îmi ruinezi întrunirile!”.
În anul 1993, Rodney a fost invitat de către
Karl Strader din Lakeland, Florida, să predice în biserica: „Carpenter’s Home
Church (Casa Tâmplarului). Trebuia să țină o serie de predici timp de o
săptămână, eveniment care s-a prelungit la 4 săptămâni datorită mulțimii mari
de oameni care veneau din toate părțile să-l audă pe „evenghelistul care râde”.
Întrunirile din Casa Tâmplarului au lansat „trezirea râsului” care au continuat
în alte orașe. În Texas i-a întâlnit pe John și Carol Arnott.
Iată câteva din învățăturile lui Rodney, doctrine care
contrastează atât de mult cu Scripturile:
– Rodney este împotriva supunerii la proba Scripturilor a
manifestărilor spirituale. Nu avem voie să analizăm o mișcare prin teologia ei,
ci trebuie să ne încredem în experiențe și să evaluăm roadele ei. Folosirea Scrpturii alterează rezultatele testului.
– El crede că orice creștin serios nu trebuie să fie bolnav sau sărac.
Este deci adeptul „evengheliei prosperității”.
– Sursa manifestărilor supranaturale nu are nici o importanță (de
exemplu, dacă ele sunt de la Dumnezeu sau de la diavolul). Lui i se atribuie următoarea
afirmație: „Din moment ce se întâmplă ceva nu are importanță dacă este de la
Dumnezeu, de la om sau Satana.” (Personal Freedom Outreach Newsletter, Personal Freedom Outreach, P. O.
Box 26062. St. Louis, paginile 3, 4 și 5).
– Prezența lui Dumnezeu se poate transfera de la o persoană la alta.
Ucenicul său, John Arnott spunea că „ungerea” (prezența Duhului Sfânt) este
„contagioasă și transferabilă”.
– În predicile și scrierile sale, Rodney are cuvinte deosebit
de elogioase pentru William Branham și mișcarea „Ploaia Târzie” (Latter Rain).
Cei care contestă lucrarea lui Rodney Howard-Browne, îl citează mereu
cu câteva firmații care, să fim sinceri, ne sperie. În pagina de Internet a lui
Toronto Blessing, citatele sunt reproduse și comentate de către suporterii
lui Rodney, care fac multe referințe, și de cele mai multe ori deosebit de
răutăcioase la adresa „fariseilor” care îndrăznesc să-l critice pe idolul lor.
Chiar dacă unele din ele sunt „smulse” din contextul
lor, și mai ales din atmosfera fierbinte a predicilor lui Rodney, care,
probabil din dorința senzaționalului, axagerează sau denaturează sensuri și
idei, ele sunt totuși, dacă nu altceva, semnale de alarmă asupra unor doctrine
cu totul contrare Sfintelor Scripturi.
„…aerul se mișca. Oamenii au început să râdă incontrolabil în timp ce
nu era nimic de râs… Cu cât predicam mai puțin, cu atât mai mulți oameni erau
mântuiți.”(Richard M. Riss, A History of the Revival, pagina 5). Pe lângă mențiunea că oamenii râd fără nici un motiv, ceea ce înseamnă lucru grav,
Rodney spune că numărul celor ce erau mântuiți creștea dacă nu predica
Evanghelia. Să fie Evanghelia piedica în calea mântuirii? El merge mai departe
și spune predicatorilor:„dacă ești un predicator al Evangheliei și nu mai poți predica, îți spun eu, este
un miracol. A-l reduce la tăcere pe un predicator, este o intervenție majoră
din partea lui Dumnezeu”.(Signs and Wonders
Camp Meeting USA, Video #5, 5 aprilie 1994). Apoi: „Zaharia a fost lovit de muțenie timp de nouă luni… Și unii spun că acesta a fost un
blestem. Dar în realitate n-a fost…”(Dintr-un video întitulat: „The Holy Laugh” (Râsul sfânt), Anglia
1994).
Cât privește „râsul sfânt”, Rodney adaugă: „Într-o seară vorbeam despre iad, și râsul a lovit
întreaga audiență. Cu cât am spus oamenilor cum este iadul cu atât râdeau mai
tare” (Revista Charisma, august 1994, pagina 24). Iadul devine
inspirația hohotului de râs al ascultătorilor săi, pe care Howard și îndeamnă
uneori cu cuvintele: „Lăsați să curgă ca
un râu, lăsați să curgă ca un râu. Luați-vă mintea din cale. Lăsați să
bulbucească din pântecul vostru ca un râu de apă vie…” (Un video intitulat: „The Coming Revival”, editat de Carpenter’s
Home Church, Lakeland, Florida).
Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.lascaupetru.wordpress.com
