Pastor Marius Birgean - Are Dumnezeu nevoie să fie apărat cu Kalașnikovul?

Prima saptămână plină a noului an ne-a adus față în față cu realitatea brutală a răului din lume. În ciuda faptului ca oamenii de pe toate meridianele și-au urat unii altora să aibă parte de tot ce este mai bine în noul an, în ciuda focurilor de artificii din noaptea de Revelion începute cu locuitorii din Tuvalu si finalizate cu cei de la capătul celălalt al fusului orar, în ciuda milioanelor de petrecăreți din noaptea de Anul Nou, primele zile ale lui 2015 ne-au confruntat cu aceeași veche problemă a umanității: ura și violența care ucide. A ucis de la Cain încoace și a facut nenumarate victime până la jurnalistii de la Charlie Hebdo din Paris, Miercurea aceasta. (În plus, și alte victime„colaterale”- ostaticii din magazinul evreiesc, politiști, etc.).

Acum, lumea intreaga este împărțita între „Je suis Charlie” și cei care, deși simpatizează cu victimele acestui atac laș și barbar, au o alta opinie în ce priveste libertatea de expresie, sau- mă rog, de limitele ei- până unde poate merge ea.

Întâi de toate, este clar faptul ca riposta atacatorilor islamici asupra redacției saptămânalului francez, asupra unor satiriști și caricaturiști a fost la urma urmei un act barbar și reprehensibil. Dimensiunea dispoportionată a ripostei este clară: moarte versus satiră. Ca să parafrazez titlul unui cotidian de la noi:„Nimeni n-a omorât vreodată pe cineva cu o foaie de hârtie”.Și totuși...

Exista, totuși - un „totuși”...Avocatii libertății de exprimare fără nici o limită sunt oripilați la gândul ca libertatea presei este pusă acum în pericol, că fie guvernele țărilor europene vor recurge la anumite măsuri (gen Big Brother) punând „botniță” presei pentru a evita pe viitor asemenea tragedii (o îngrijoare pe undeva justificată), fie pus și simplu, teama de asemenea riposte violente vor conduce la o auto-cenzură care, se spune, iarasi- nu este un lucru bun.

Florin Ianovici: Câteva ceva despre Charlie

Iov 33:6 "Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu, ca şi tine, am fost făcut din noroi" - dar ce se află sub noroi va face diferența -.

Această săptămână e cu siguranță săptămâna lui ,, je suis Charlie’’ și ar trebui să învățăm câte ceva din acestă tragedie.

Prea târziu.

E frumoasă frăția lacrimilor și e înălțător să iei apărarea celor năpăstuiți și neputincioși în a se apăra față de nedreptate. Oamenii credincioși sunt chemați să fie lumina lumii și sarea pămăntului ceea ce înseamnă că viața de credință nu înseamnă pasivitate iar tăcerea poate fi și condamnabilă. Dureros e că în ultima perioadă frăția lacrimilor este constituită post mortem. Dincolo de durerea lacrimilor vărsate pentru cei uciși, mă doare faptul că nu mai există un semănat al lacrimilor ci doar un seceriș al lor. Suntem chemați să investim lacrimile prin rugăciune ca sufletele oamenilor să devină un seceriș plin de cântece de bucurie. Celor morți le poți face doar un mormânt. Pe cei ce încă trăiesc îi poți scoate din mormântul păcatului prin dragostea lui Hristos. Să nu ne trezim prea târziu!

Prea departe.

E hidoasă religia care ucide cu numele lui Dumnezeu pe buze. Nu e vorba doar de extremis și fundamentalism cât mai ales de prostie și răutate în forma sa cea mai periculoasă: fanatismul. Un suflet trezit la viață de credință trăiește miracolul creației și al dragostei Creatorului. Cei care seceră vieți și seamănă gloanțe nu au cunoscut niciodată singura cale pe care nu se rătăcește nimeni: dragostea de semeni și de Dumnezeu. Când cruzimea îmbracă haina religiei s-a ajuns deja prea departe.

Prea mult.

E revoltătoare libertatea care nu ține cont că viața e un plural, adică o paletă de trăiri, convingeri și alegeri care nu pot fi batjocorite în numele progresului, al avangardismului. Liberul arbitru, libertatea exprimării nu înseamnă să reducem viața tuturor la un singur mod de a trăi – indiferent de nuanță – ci de a permite omului să aleagă iar alegerea sa să fie respectată. Persiflarea, caricaturizarea și luarea peste picior, ocară și insulta nu au fost și nu vor fi niciodată mijloace de exprimare ci neputința unora de a înțelege sufletul diferit al aproapelui. Bălăcăreala și cloaca vor rămâne mizerabile chiar dacă libertatea exprimării îți permite să le practici. Când libertatea înseamnă dreptul să scuip pe sufletul aproapelui deja e prea mult.

Dincolo de faptul că unii aleg ,,je suis Charlie’’ sau că alții aleg ,, je ne suis pas Charlie’’ cei mai mulți simțim că e prea mult, că s-a ajuns prea departe și tare mă tem că e prea târziu.

Florin Ianovici

Pastor Nistor Popa la BBSO

Biserica Baptista Speranta

Stiripesurse.ro: Iohannis a ales la ce biserică se duce duminică

Presedintele Klaus Iohannis a ales la ce biserica se duce duminica.

El a ales sa fie prezent duminica la Catedrala Luterana din Sibiu.

Klaus Iohannis, va participa duminică, la ora 10.00, la Catedrala Luterană din Sibiu, la slujba de comemorare a 70 de ani de la deportarea sașilor și șvabilor din România în lagărele de muncă sovietice, informeaza Administratia Prezidentiala.

Continuarea pe www.stiripesurse.ro

Profides la România Proculture - Alege Viața București

Va asteptam cu drag la un eveniment menit sa stranga randurile intre noi si Dumnezeul pacii. Se numeste o seara fara incaltaminte, in traducerea libera, pentru ca la inceput cei care veneau se descaltau si statau pe jos band ceai sau cafea si avand partasie unii cu altii si impreuna cu Dumnezeu. Acum ca evenimentul a prins amploare nu ne vom mai descalta, insa tot vom cauta sa ne apropiem prin discutii si cantari de lauda spre Dumnezeul nostru. Nu vom mai da jos incaltamintea, insa vom da jos incrancenarea, poverile, ingrijorarile si vom primi in schimb binecuvantari ceresti. Fiti binecuvantati si sa ne vedem cu bine.

Profides

Pastor Nelu Chiriță - Vindecare pentru țară

Toți românii își doresc o schimbare în România – au spus-o prin vot – iar toate speranțele lor se îndreaptă acum către noul președinte, Klaus Iohannis. Mă rog Domnului pentru domnia sa, ca să reușească cât mai mult din ceea ce și-a propus. Este dealtfel datoria oricărui creștin să se roage pentru președintele țării lui. Însă o schimbare reală, în bine, în țara noastră, trebuie să o spun, poate avea loc NUMAI cu ajutorul lui Dumnezeu! Dacă domnul Iohannis nu înțelege aceasta atunci nu se va întâmpla mare lucru nici în următorii ani, în ciuda tuturor promisiunilor.

Pentru ca țara să fie vindecată este nevoie ca nelegiuirea ei să fie îndepărtată. Din câte știu nimeni nu poate înlătura nelegiuirea unei țări, nici un om, decât numai Dumnezeu! Iar Lui nu-i trebuie două mandate, îi este deajuns doar o zi, o singură zi, pentru a vindeca întreaga țară după cum ne spune prin profetul Zaharia: „… într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.” (Zah. 3:9)

Cum s-ar putea așa ceva în România?! Ne spune tot Dumnezeu: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zah. 4:6)

O vindecare autentică a țării este posibilă doar prin mijloace spirituale, nu prin politică, nu prin forță… Este normal să fie așa. Dacă rădăcina tuturor problemelor pe care le avem în România este de natură spirituală soluția nu poate fi decât una spirituală. Altfel e ca și cum ai încerca să faci să meargă o mașină cu motorul distrus doar lustruind-o. Oricât de bine ai curăța-o, oricât de bine ai lustrui-o cu ceară, chiar dacă ai face-o să strălucească ca nouă la exterior, totuși ea nu va porni NICIODATĂ, până nu-i rezolvi problemele de sub capotă! Exact la fel și cu țara noastră, oricâte hotărâri politice, administrative, sociale s-ar lua și oricât de bune ar fi ele, nu vor ajuta până nu se rezolvă problema spirituală, cea care a cauzat blestemul.

„Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.” (Zah. 5:2-3)

Acolo unde este nelegiuire este blestem. Domnul îi arată lui Zaharia blestemul care este peste țară, sub forma unui sul de carte enorm. O țară blestemată nu poate propăși orice ar face. „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Prov. 14:34) Toate nelegiuirile pe care le-am comis ne acuză înaintea lui Dumnezeu și ne înjosesc în fața tuturor națiunilor. Hoția și minciuna în care trăim a adus blestemul care planează asupra țării!

Domnul poate rezolva problema națiunii noastre într-o singură zi, cum spuneam mai devreme, numai El poate ierta nelegiuirea și poate îndepărta blestemul, dar pentru aceasta este nevoie să ne întoarcem cu toții la El, cu mărturisire și pocăință. Căci „cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.” (Prov. 28:13)

Nelu Chiriță

Pastorul Bisericii Speranța Galați

† Andraé Crouch, Părintele muzicii Gospel, a plecat la Domnul!

Andraé Crouch, 

numit Parintele muzicii Gospel, 

a plecat la Domnul 

in data de
3 Ianuarie 2015, 

la varsta de 73 de ani.

Sursa: Blogul Agnus Dei 

Săptămână de evanghelizare la Biserica Golgota Turnu-Ruieni, județul Caraş-Severin

Biserica Golgota Turnu-Ruieni 

Știri creștine: Mapamond creștin (10 ianuarie 2015)

Din sumarul editiei:

- Statele Unite intră într-o nouă eră a ostilității religioase
- O familie de cubanezi oferă copiilor viziunea Edenului
- Bisericile devin tot mai mult o țintă pentru atacurile violente
- Myles Munroe: o viață trăită pentru dezvoltarea celor din jur
- Istoria refugiaților evrei – un avertisment pentru occident
- Filmul „Exodus: zei și regi” și adevărul despre Moise
- De la drama la miracol – o poveste de vindecare in familia Narița