Nota Redacţiei: Alexandru Nădăban a predat timp de 10 ani la Universitatea Emanuel din Oradea Istoria Bisericii, Eclesiologie, Erezii moderne, Istoria culturii şi civilizaţiei. A mai predat la Facultatea de Teologie Didactică Betania Arad (partea Univ “Aurel Vlaicu” Arad) Istoria creştinismului, Eclesiologie, Teologia Noului Testament, Erezii moderne.
Vezi şi articolul "După două zeci de ani…"
Deși de cele mai
multe ori se comite greșeala de a crede că Împărăția lui Dumnezeu se războiește
din greu cu cea a lui Satan, realitatea este cu totul alta. Satan este înfrînt.
ca urmare putem discuta despre război degajați, pentru că victoria este asigurată. Dar cu toate acestea nu este vorba de un simplu marș victorios în
care tropăim prin lume cu arma-n bandulieră, ci este un alt fel de război,
poate mai apropiat de cele actuale, cu amenințări asimetrice. Iată de ce este
vorba:
Greșeala frecventă
făcută de comandanții militari de pretutindeni, risipirea sau împrăștierea
resurselor, s-a re-editat și în cazul celor cu studii în străinătate. În
învățămîntul teologic românesc absolvenții veniți din străinătate ce au
beneficiat de studii serioase în așezăminte cu tradiție, nu au
constituit o forță. Nu cred că a existat un program de integrare a celor veniți
din străinătate, mai ales cei din SUA.
În același timp
dispensarea de cadre deja formate arată că în ciuda viziunii
biserică-fortăreață aceasta nu putea depăși beneficiile
acestei asocieri: militaro-ecleziaste dincolo de timpul și etosul caracteristic
Evului Mediu (alianțe, autoritate, lider unic, trădări, arderi pe rug,
etc). Fără să fie exhaustivă, lista celor ce au fost eliminați dintr-un
motiv sau altul de la IBEO-UBEO, este atît ilustrativă, cît și educativă: aceștia pot
oricînd să deschidă o altă școală teologică la fel de bună, dacă nu cumva mai
bună ca cea/cele existentă/existente:
- Adi Ban (TEDS,
Chicago)
– Adi Vidu (PhD Nottingham)
– Călin Pop (TEDS)
– Daniel Farcaș (Sorbona)
– Dănuț Mănăstireanu (LST)
– Dorin Axente (LST)
– Emil Bartoș (University of Wales, Oxford University)
– Gheorghe Ille (King’s College, London)
– Iosif Țon (Leuven)
– Iulian Teodorescu
– James McGrath (Durham)
– John Wilkes
– Ken Tucker (?)
– Marius Pop
– Mircea Mitrofan (LST)
– Ovidiu Hanc
– Paulian Petric
– Radu Gheorghiță (Ph.D.-Cambridge)
– Richard Mauney (?)
– Silviu Tatu (Oxford)
– Simona Sabou (LST)
– Sorin Sabou (LST)
– Susan Strocheim (?)
Mă gîndesc că
ilustrația bisericii fortăreață-academie din anul 1990 a fost folosită în scop
propagandistic. Era simplu să o trîmbițezi, mai greu era după ce ai ajuns la
conducere, să o pui în practică și să ai rezultate. Din 1994 s-a mizat pe
necesitatea momentului cu gîndul la un viitor sigur:
acreditarea. Drept urmare s-au neglijat resursele umane, s-a pus accentul pe un
profit imediat în detrimentul unei politici pe termen lung ce ar fi permis ca
după o acumulare cantitativă să existe un salt calitativ. (Dinadins am ales
acești termeni marxiști avînd în vedere că teza de doctorat al lui Paul Negruț
abundă în teze și antiteze.) Ocazia a fost pierdută. S-a pierdut o generație.
Care sunt costurile pe termen scurt? Dar cele pe termen lung?
În al doilea rînd,
impactul unei generații de teologi români a fost
sabotată de războiul ideologic fratricid purtat cu bani străini între
principalii actori ai scenei baptiste din România. Pe de o parte Bucureștiul cu
ITB, de cealaltă parte Oradea cu IBEO-UBEO și ambițiile, dorința achitării unor
polițe din trecut și deviațiile doctrinare și/sau de practică ale celor două
centre.
La același nivel,
dar de aceiași intensitate și cu un efect la fel de devastator l-a avut
războiul, mai mult sau mai puțin deschis purtat de Iosif Țon și Paul Negruț. Cu
unele sub-conflicte ce au marcat epurări mai mult sau mai puțin sistematice.
Fac abstracție de greșelile pastorale comise sistematic ce aveau scopul de a-i
ține pe studenți în staulul propriu.
Ceea ce nu au reușit
nici măcar autoritățile comuniste, au realizat ambițiile unor lideri
sau mai bine zis politicieni ce au lăsat la o parte immitatio Christi pentru o slavă deșartă sau pentru un pumn de dolari. Nici obtuzitatea,
nici așa-zisa credință și practică locală nu pot fi invocate ca scuze pentru
pierderea unui obiectiv atît de important ce ar fi marcat poate definitiv țara noastră
poate pentru următorii 200 de ani.