Uşi deschise şi... provocări
Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!...” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse. (1 Cronici 4:10)
Încă înainte de a ne stabili în Atalaya, rugăciunea lui Iaebeţ a fost şi rugăciunea noastră. I-am cerut lui Dumnezeu (şi încă Îi mai cerem) să ne lărgească hotarele şi să ne extindă influenţa, dându-ne trecere înaintea oamenilor de aici. L-am rugat pe El să ne pregătească drumul şi, în acelaşi timp, să pregătească şi inima oamenilor, deschizându-ne uşi pe care noi nu le putem deschide, sau închizându-ne uşi care nu trebuie să rămână deschise.
Am fost surprinşi să vedem decăderea oamenilor de aici şi păcatul care creşte pe zi ce trece. Mulţi tineri homosexuali, trans-sexuali, o imagine în miniatură a ceea ce a fost cândva Sodoma şi Gomora. Trăim ceea ce Biblia spune despre Lot: „căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite.” Tristeţea şi durerea pe care o simţim pentru cei de aici ne determină să ne rugăm cu mai mult foc ca să putem aduce o schimbare în oraşul acesta, influenţând în bine vieţile lor. Rugaţi-vă pentru noi ca zi de zi să primim har şi rugaţi-vă pentru aceşti oameni ca să fie mântuiţi.
Tabăra de tineret
Acum câteva zile ne-am întors dintr-o tabără de tineret,
tabără organizată de biserica la care mergem, într-o comunitate nativă
ashaninka. Am fost solicitaţi să ajutăm în această tabără ca lideri şi
consilieri, iar mie mi s-a cerut să expun nişte teme şi să pregătesc meditaţiile
biblice pentru timpul de părtăşie de dimineaţă. Pentru noi, ca familie, a fost
un timp extrem de aglomerat şi obositor, însă plin de satisfacţii din punct de
vedere spiritual. Parte din tinerii care au participat în această tabără s-au
întors la Dumnezeu şi aceasta a făcut ca să se merite tot efortul şi toată
osteneala.
Ne bucurăm de aprecierea şi dragosrea celor din Atalaya,
ceea ce e o confirmare pentru noi că suntem în locul hotărât de Dumnezeu, că El
are planuri cu noi şi vrea să facă lucruri mari. Slăvit să-I fie Numele, pentru
că noi nu ne simţim vrednici.
Implicarea în biserică
Deşi şederea noastră în Atalaya e o etapă temporară în
viaţa şi slujirea noastră (scopul şi ţinta noastră este ca începând cu anul
viitor să ne stabilim într-o comunitate ashaninka), ne bucurăm să putem fi de
folos credincioşilor de aici, cunoscând oameni noi, formând noi relaţii şi
slujind tuturor celor ce au nevoie de ajutorul nostru. Am ajutat la partea de
construcţie a clădirii de adunare, însă mai mult decât atât, ne-am implicat în
partea de instruire şi de învăţare a Cuvântului lui Dumnezeu.
Sunt mulţi nativi din diferite triburi (shipibo,
amahuaca, yine, asheninka, ashaninka, etc.) în adunarea aceasta unde mergem şi
mulţi dintre ei nu cunosc bine Cuvântul lui Dumnezeu. Şi aceasta nu e valabil
doar pentru ei, ci majoritatea credincioşilor încearcă să-şi trăiască viaţa
respectând anumite norme pentru că aşa au fost învăţaţi, fără să aibă o relaţie
profundă cu Mântuitorul. Aici încercăm să intervenim noi, ajutându-i să crească
din punct de vedere spiritual.
Amalia se ocupă de o grupă de copii şi saptămâna aceasta
avea programată o perioadă de instruire pentru învăţătorii de şcoală
duminicală, însă din pricina problemelor de sănătate şi a altor factori a
trebuit să amâne. De asemenea, Amalia se implică şi la grupa de surori, predând
diferite teme legate de viaţa şi conduita creştină.