De curând, imaginile video prin care papa Francisc s-a adresat charimaticilor neoprotestanți au devenit virale, generând multe dezbateri și analize. Ceea ce părea inițial să fie un schimb de replici pline de curtoazie între liderul catolic și cei charismatic se demonstrează a face parte dintr-o strategie.
Ceea ce părea de necrezut, s-a realizat. Francisc și câțiva teleevangheliști evanghelici, printre care și Kenneth Copeland, s-au întâlnit la Vatican, pentru a continua ceea ce au început.
Și nu doar că s-au întâlnit, ci au și bătut palma. La propriu. Conform RNS, gestul a venit în timpul unei întâlniri de trei ore între Suveranul Pontif și o delegație condusă de televangeliștii texani Kenneth Copeland (gazdă a programului Believer’s Voice of Victory)și James Robison (gazdă a programului Life Today).
Din delegație au mai făcut parte și lideri evanghelici. Cel mai proeminent dintre ei este dr. Geoff Tunnicliffe, nimeni alcineva decât Secretarul General al Alianţei Evanghelice Mondiale (World Evangelical Alliance ). Evenimentul a avut loc la doar câteva săptămâni după ce Suveranul Pontif s-a întâlnit cu un alt cunoscut lider religios american, Joel Osteen (de asemenea, un militant pentru unitatea creștinilor)
Robison a spus că a fost atât de mișcat de mesajul Papei Francisc încât a cerut traducătorului să îi explice că doresc să bată palma. Să facă ceea ce în tradiția americană s-ar numi un „high five”. Ceea ce s-a și întâmplat. Papa a ridicat mâna dreaptă și cei doi lideri religioși și-au lovit palmele.
Pe site-ul personal, Robison justifică motivația acestui gest care la prima vedere pare să fie o exprimare de entuziasm adolescentin. Teleevanghelistul american i-a relatat Papei că mulți protestanți nu au avut niciodată o relație personală cu Christos. Însă, în egală măsură, sunt și mulți catolici care se află într-o situație similară, iar acesta este un fapt pe care Francisc nu l-a negat.
Mai mult decât atât, a afirmat că vrea ca toată lumea să aibă o întâlnire personală Christos și și să devină martori îndrăzneți ai Evangheliei, fiindcă nu religia este calea spre Cer, ci Iisus. Afirmațiile Suveranului Pontif nu sunt ușor de asimilat, pentru că par să anuleze toată discordia teologică care a generat reforma religioasă inițiată de Luther.
În aceste condiții, gestul pe care l-a solicitat Robison are implicații profunde, fiindcă el vine în urma acestor declarații ale lui Francisc care erau cândva inimaginabile pentru un protestant. Fapt demonstrat și de pastorul american care nu s-a abținut să nu își exprime entuziasmul: „Ca un evanghelist, vreau să știi că pentru ce ai spus meriți un «high five».”
O întâlnire deloc întâmplătoare
Această vizită a fost rezultatul unei strategii gândite direct de către Suveranul Pontif și care până acum pare să dea roade. În ultimul timp, au avut loc mai multe evenimente care luate separat nu transmit foarte multe date. Așezate împreună sugerează anumite conexiuni care nu sunt deloc rezultatul unei întâmplări.
Toate sunt elemente inedite, pe care spațiul religios nu le-a mai cunoscut înainte. Pot fi încă multe necunoscute, dar nu și faptul că Francisc are ca obiectiv o apropiere de spațiul charismatic. Este deja o certitudine pe care Francisc o exprimă deschis. Persoana de legătură este Anthony Palmer, episcop și lider ecumenic din partea Comuniunii Bisericilor Anglicane Episcopale.
Palmer este el însuși un charismatic, „prieten de multă vreme” cu papa, așa după cum chiar acesta îl descria. De altfel, chiar Palmer a fost cel care a intermediat și această vizită, după cum tot el a fost cel care a transmis mesajul video liderilor charismatici.
Pe site-ul personal, Robison precizează că inițiativa apropierii de liderii protestanți în general, dar mai ales de cei charismatici, în special, i-a aparținut Suveranului Pontif. Palemer a fost însărcinat cu rolul unei intermedieri care să faciliteze apropierea catolicilor și protestanților în spiritul unității solicitate de Iisus Christos.
Papa a dorit să cunoască personal lideri protestanți și evanghelici. Dorința i s-a îndeplinit, găsind o deschidere în mediul evanghelic pe care, foarte probabil, nu a anticipat-o nici el. Un bun exemplu în această privință este descrierea extrem de elogioasă pe care o face pastoul pastorul Bruno Ierullo, în Revival Magazine. După ce își afirmă convingerea că vizita la Vatican a fost „un eveniment istoric care în mod sigur a fost dirijat de Dumnezeu”, pastorul charismatic simte nevoia să îi acuze pe cei care nu par să înțeleagă încă rațiunile unei apropieri de Vatican: „Am observat că noi avem tendinţe spre instituţionalizare şi spre legalism. Dacă aceasta miroase a „religie” eu nu o vreau. Îl vreau pe Dumnezeu şi o relaţie cu el nu o formă de religie. Am ascultat pentru prima dată acest tip de limbaj, din gura papei Francisc. Putem să fim pe aceeaşi lungime de undă cu fraţii noştri catolici şi ortodocşi, mai mult decât suntem noi conştienţi”.
Poate că pastorul are dreptate, însă este destul de ciudată graba de a eticheta ca legalism faptul că invitațiile Vaticanului sunt evaluate din altă perspectivă. Acest gen de atitudini nu face decât să adauge noi piese la un puzzle care începe să prindă tot ma mult contur.