NewsNet
Creștin: Domnule Nelu Poenar, sunteţi de mai multă vreme vizibil în spaţiul
virtual cu o activitate consacrată, atât prin programele Asociaţiei
Consilierilor Creştini din România, ca trainer în domeniul consilierii
spirituale, familiale şi pastorale, cât şi ca invitat la diverse biserici
evanghelice sau conferenţiar la tot felul de evenimente pentru familie din ţara
şi din străinătate.
Spuneţi-ne, sunt bisericile interesate de
familie? Putem vorbi de biserici cu o viziune clară pentru familie, nu doar
la nivel declarativ, dar care să şi organizeze ceva concret pentru familii?
Răspuns: Da, cred că sunt biserici care sunt interesate de
familie, însă nu știu în ce măsura acestea au o viziune clară în ceea ce privește
preocuparea și întocmirea unor programe speciale în domeniul familiei. Cand
spun acest lucru, mă gândesc la faptul că avem în cadrul bisericilor tot felul
de programe: programe cu copiii, cu tinerii, programe de echipare a liderilor,
programe de divertisment, însa nu știu dacă sunt multe biserici atât de
interesate în instruirea cât și consilierea premaritala și cea maritală.
Mai cred că unele biserici
sunt interesate de familii, mai ales atunci cand apar probleme de tot felul,
mai ales conflictele frecvente dar nerezolvate, care amenință familiile
bisericilor, și în cel mai rău caz acestea ajung la despărțiri (divorț). Printre multe alte cauze ale acestei realități,
probabil este si faptul că se face atât de puţin pentru familii, lipsa de
interes pentru acestea... .
Pâna in anul 1990 am lucrat
ca instructor Protecția Muncii la Regionala de Căi Ferate Brașov.
Nu voi uita niciodată ceea ce ne spuneau șefii compartimentelor, ca avertizare,
si aceasta o văd tot aşa de urgentă şi necesară pentru toate familiile
bisericilor din ţara si diaspora românească. Ei ne spuneau: "Nu uitați niciodată, că munca de
instruire şi prevenire a accidentelor de muncă, trebuie să fie prioritară celei
de cercetare a unui accident si celei de
luarea unor măsuri disciplinare sau de evitarea altor accidente pe viitor". Au trecut peste 24 de ani ( aproape un sfert de secol) şi nu voi
uita acest sfat inţelept, valabil în foarte
multe domenii ale vieţii bisericii, dar mai ales în cel al familiei.
Asa cum spuneam, cred ca unele biserici
sunt interesate de acest domeniu al familiei. Vizitând şi predicând în diferite biserici
din zona mea, din ţară cât și diaspora românească din Europa şi USA, am cunoscut biserici destul de
numeroase, cu mulţi membri, însă despre care nu am auzit ca acestea să fi organizat
întâlniri speciale, conferințe sau măcar miniconferinţe destinate familiilor, in mod mai
frecvent. De asemenea, altele fac
prea puțin pentru instruirea şi prevenirea "accidentelor" din
familii şi dacă o fac, o fac abia după ce încep să apară mari probleme in
familii...
Unele familii creştine sfârșesc
cu divortul, fenomen care începe sa ia proporții și in mediul nostru evanghelic, iar
acest fenomen cred ca ar trebui sa fie un semnal de alarmă pentru noi toți, mai
ales pentru liderii bisericilor.
Nu
mai vorbim aici de divorțul emoțional, care este răspandit la o scară foarte
mare în majoritatea familiilor din bisericile noastre. Am găsit acest divorț
emotional chiar in familiile multor lideri de biserici.
Ori de câte ori predau un curs de consiliere
crestină, spun cursanților şi vreau sa o spun şi aici: în orice organizație
pamânteasca există cel puțin un grup, o
echipă de "prim ajutor" și intervenție in caz de accidente sau alte
fenomene de acest gen şi nu oricine formează această echipă, ci persoane bine instruite,
echipate pentru diferite domenii. Oare au
bisericile noastre echipe de "prim ajutor si intervenții " atunci când
apar persoane cu probleme de depresii, persoane singure, forme de anxietate, dar mai ales probleme familiale?
Toți
aceștia au nevoie de un ajutor cel puțin la nivel de bază, din interiorul
bisericilor mai întâi si nu doar "de afară". Eu nu cred ca Biserica lui
Hristos este destinată la ignoranţă atunci când acestea apar în
bisericile noastre. Eu cred că ar fi corect și biblic ca în echipa
pastorală, de conducere, să existe și persoane specializate in acest domeniu al
consilierii familiale, precum si in alte domenii, care să asigure consilierea
creştină. Această responsabilitate să nu cadă doar pe umerii presbiterilor,
pastorilor, care oricum sunt suprasolicitați, iar multi din aceștia nu sunt pregătiți
în acest domeniu...
De
ce spun aceasta? Acum, după aproximativ 12 ani de activitate în domeniul
Consilierii Spirituale Creştine, îmi dau seama cât de puțin am cunoscut acest
domeniu al consilierii, (până atunci credeam ca stiu mult în acest domeniu, ca multi din bisericile de
azi, mai ales liderii). Chiar şi acum mai am multe de învățat.
Aceasta nu înseamnă
ca am părăsit, neglijat sau desconsiderat lucrarea de predicare, pregătirea
teologică, deoarece continui să fac acestea in biserica mea locala, la Şcoala
Biblică, sunt invitat şi la conferințe pe teme teologice . Din contra, aș
spune că amândouă sunt la fel de importante pentru mine.
NewsNet Creștin: Spuneți-ne,
cum puteți defini o astfel de preocupare pentru consilierea familiilor?
Ce anume v-a motivat atât de mult incât să vă focalizați spre această
activitate care, asa cum se știe, necesită nu doar viziune, dar și
disponibilitate, pasiune și poate chiar “nervi de otel” in anumite situații?
Răspuns: Asa cum spuneați și dumneavoastră, există la
nivel declarativ interes pentru familii, dar in majoritatea bisericilor cred ca
nu se pregătesc persoane în acest domeniu, așa cum se pregătesc în cel teologic
. Observ acum că, din ce în ce mai mult, suntem implicați in programe bisericești
de tot felul: construcții de clădiri, programe teologice, caritative, care de
altfel, sunt foarte importante .
Dar
opinia mea personală este că se face totuși prea puțin pentru familii. Personal,
m-am gândit si, cât de cât, am vrut să știu câte biserici au programe speciale
destinate familiilor, instruirea familiilor şi, de ce nu, consilieri familiali instruiți
și echipati, lucru cu care nu ne putem lăuda prea mult.
Când
spun consiliere, nu mă gândesc doar la sfătuire, la cineva care să dea sfaturi,
așa cum se înțelege de marea majoritate din biserici. Pe aceștia îi găsim la
tot pasul, așa cum au fost si prietenii
lui Iov, dupa cele 7 zile de tăcere si plâns. Cel puţin au tăcut şi au plâns
primele 7 zile, si macar dacă am avea astfel de oameni în jurul nostru. Atât timp cât au empatizat, (chiar au dat dovada de "empatie avansată "), plângând împreuna cu
sarmanul Iov care era in durere, au dat dovadă de buni consilieri . Cred ca era
mult mai bine dacă plecau după cele 7 zile acasă şi se rugau în
continuare pentru Iov. Prin sfaturile lor ulterioare, au marit durerea si
traumele lui Iov.
Permiteţi-mi să
redau mai profund, ceea ce înseamnă,
printre altele, consilierea : In primul rând confidențialitatea asigurata celor cu care lucrăm. Aceasta
lipseste în marea majoritate în bisericile noastre şi chiar la foarte multi
lideri de biserici . Confidenţialitatea, este menţionată foarte bine in cartea
Proverbelor, la cap. 11:13 ”Cine umblă
cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul
credincios ţine ce i s-a încredinţat.” Aceasta este înlocuită din nefericire, după confesarea celor în
cauza, cu multă bârfă, clevetire, calomnii, uneori chiar si prin internet.
Apoi,
timp
petrecut cu cei ce trec pe drumul greu al rănilor si traumelor din
familii, in urma abuzurilor de tot felul - începând de la cel verbal,
fizic, emoțional, intelectual, spiritual, acesta din urma, existând la scară
mare, nu numai în familii dar și în biserici .
Consilierea
mai înseamnă să taci și să asculți mai mult, să empatizezi cu ei, să le
asculți durerile, traumele (mai ales in urma unor abuzuri, a unui divort) apoi
împreuna cu cei in suferință, să găsim soluțiile și să aplicăm terapia biblică.
Nu știu câte biserici au programe speciale
pentru familii, dar constat din ce in ce mai mult o sete a tinerilor în vederea pregătirii pentru căsătorie (premaritale)
si nu numai, iar foarte multe biserici nu fac nimic in acest domeniu. Sunt
evidente dorințele si cererile crescânde în ceea ce privește aceste programe speciale pentru familiile
bisericilor noastre, nu doar atingerea acestui subiect din cand in cand,
sporadic, în predicile noastre.
Tocmai
acesta a fost si unul dintre motivele pentru care, grație Domnului, m-am rugat
şi am lucrat la un program special pentru familii. Mă refer aici, nu la
un program care să funcționeze doar la relația sot - soție, dar şi la
împlinirea nevoilor tuturor membrilor familiilor şi chiar a oricărei persoane,
mergând pe cele 10 trebuinte din viața fiecărei persoane, cât și în relațiile
intrafamiliale. De exemplu: nevoia de dragoste, respect, încurajare, mângâiere,
apreciere, etc, fiecare dintre noi având nevoie de acestea, precum avem
nevoie de trebuințele fizice...
De
asemenea pentru a face un inventar al împlinirii acestor nevoi, cât și în
domeniul comunicării, intimității, compatibilității, împlinirea trebuințelor în
cuplu, precum și pentru a descoperi "virușii" care viruseaza viata
familială, am pregătit și teste de evaluare.
Daca
avem probleme cu hipertensiunea, diabetul, etc. ne facem din când în când câte un test sau
verificarea tensiunii arteriale pentru a
preveni alte pericole majore. Acesta este si motivul pentru care am pregătit si
aceste teste.
NewsNet Creștin: Grație internetului, știm că in
afara acestor preocupari menționate mai sus, sunteți și președintele Asociației
Misionare “ Vestea Bună“ Rotbav, Jud. Brașov, sub tutela căreia dezvoltati o
mulțime de proiecte evanghelistice, printre care și o Scoală Biblică cu aceeasi
denumire. Spuneți-ne cateva cuvinte si despre aceste activități...