După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 18 aprilie 2014

Ligheanul și toaca. Plus învierea – Vladimir Pustan

Când au plecat la biserică erau gata supărați. Fiecare voia să fie un diacon, pastor, ceva în comitet. În costume țepene cu un microfon în mână, cu limbă de lemn în gură cu mintea plină de inepții. Și fiecare îl vedea pe celălalt dușmanul ce stă în fața singurului vis mărunt ce putea răscumpăra o viață ratată.
Acolo, Hristos le-a spălat picioarele, explicându-le că în biserica Lui nu sunt scaune de directori.
Le-a slujit știind că mai are câteva ore de trăit. Ce-ai face dacă ai mai ști că mai ai de trăit 24 de ore? Bănuiesc că te-ai duce la văduve și la orfani și-ai ajuta pe vecinul tău să-și are pământul. Că ai face un cozonac să-l dai la Luci, aia cu șase copii. Că te-ai azvârli pe stradă să vorbești cuiva despre Hristos. Îți spun eu ce-ai face.
Nu te-ai mai duce nici măcar la mall, n-ai mai da un like la nimeni.
Cum să speli picioarele la Iuda? Poate în acid sulfuric.
Probabil Petru nu voia să i se spele picioarele pentru a nu se simți mai apoi obligat față de Matei.
Bate toaca la biserica din colț. Prima toacă a bătut pe Golgota. Trei cuie. Pe cruce murea Mântuitorul, sub cruce jucau zaruri, împărțeau cămăși și se bea vin. Oricum reușim întotdeauna să încropim un talcioc pe fiecare Golgotă.
Păcatul lumii rămâne totuși indiferența, iar indiferența ca și prostia sunt de nevindecat. Unii zic că drgaostea L-a ținut pe cruce și nu cuiele, și există si cântare pe chestia asta. Pe cruce L-a ținut indiferența noastră pentru că nimeni nu s-a grăbit să-l smulgă de acolo. Au avut grija de El mai mult mort decât viu.
Pus într-un mormânt împrumutat, și nu-i ciudat că nimeni nu i-a împrumutat o casă?
A înviat a treia zi, dar tot nu S-a odihnit în clipele acelea.
În duhul a umblat prin cer, prin locuința morților și prin coșmarele marilor preoți. A transferat sfinți iar pe unii i-a pierdut câteva clipe prin Ierusalim. Probabil erau interesați să vadă ce-au făcut copiii cu averea.
A înviat ca să ne poată învia și pe noi pentru că moartea e o virgulă nu un punct. A înviat pentru a ne  putea mânca pâinea printre lacrimi, cu speranță.
Pentru că fără înviere, lumea ar fi o casă de nebuni perfectă.
A înviat pentru a ne face mai buni, explicându-ne de pe colțul lunii că viața e prea scurtă pentru a-ți permite ura.
A înviat… iar dacă mai auziți o toacă să știți că e de la ciocanele Cerului.
Acolo ni se pregătește, nemeritat, o casă.

Aproape de Cruce, departe de Isus - de Nicolae Geantă


Soldați strânși cerc lângă poala Crucii. Cu ochii în glod pe cine are noroc la șase-șase. Viață de loterie. Deasupra Regele răstignit. Pentru ei era mai importantă cămașa Tâmplarului ucis decât goliciunea inimii lor. 

Preoți, cărturari, saduchei, farisei. Cu capul plin de Religie și cu inima plină de draci. În fața ochilor lor e-o Cruce care iartă. În mintea lor sunt niagare de ură. "Ne-ai stricat orânduielile bătrânilor! Mai bine mori Tu decât să ne schimbăm noi!". Legea lor ucide, Crucea Lui dă viață!

Mulțimi de gură cască. Asistă la cel mai semnificativ eveniment din istorie fără să aibă habar. Cu zile în urmă îl aclamaseră pe Osana (Doamne, salvează-ne!). Acum Îl înjură pe Crucificat! Îl batjocoresc (Doamne, salvează-Te!). Viață de giruetă. Totdeauna să te schimbi cum bate vântul. Chiar dacă e împotriva Lui Dumnezeu!

Ucenici speriați. Unii trădatori. Alții neîncrezători. Când ai inima cât puricele și credința ți-e zob. "S-a terminat totul! Dincolo de Cruce nu mai e nimic! Oare cum am putut să fim așa naivi că putem învinge (moartea)?". 

Doi tâlhari cu aceeași sentință. Isus e atât de aproape de ei. Dar și moartea! Pentru unul crucea e zid. Pentru celălat e poartă de Rai. 

Și noi jucăm zaruri sub poala Crucii. Stăm cu ochii în pământ și nu pe cer! Și noi strigăm : "Avem dreptate! Religia voastră e apă de ploaie!". Și noi predicăm de la amvon lucruri nesemnificative! Facem programe nu închinare! Și noi scoatem iataganele deznădejdii. Ne specializăm în bârfe. Devenim experți în descoperirea slăbiciunilor (la alții). Scriem doctrine. Băgăm și scoatem pe cine vrem noi în și din Cer! Ne-am împărțit în grupulețe când El a poruncit să fim Una! O Biserică. O credință. O Cruce. Un Domn.

Biserici pline doldora. Religioși. Toți vor identificare cu crucea. Conservatorii. Legaliștii. Cei liberali. Cei strâmți. Cei cu icoane. Cei cu statui. Cei ce iubesc decât versete. Ortodocșii, catolicii, penticostalii, baptiștii, creștinii după evanghelie. Adventiștii. Cei cu reverdă. Cei cu Serousi. Cei în zdrențe. Toți vor salvare, iertare, mântuire. Toți se identifică cu crucea, dar cu Isus? 

Alergăm. Prin mall-uri. Prin piețe. Prin bucătării. Și chiar prin biserici. Vine Paștele! Vine Învierea! Sărbătorim. Și El? Isus? E tot pe Cruce? Asta înseamnă că suntem atât de aproape de lemn, și atât de departe de sânge!

Să fiți aproape de Isus! Altfel nu veți birui crucile vieții. Și nici atât Crucea Lui!

Adevărul: Separatiştii din Doneţk obligă evreii să-şi declare religia şi averile, altfel riscă deportarea

Evreii din Donekţ, focar separatist din estul Ucrainei, au fost informaţi că trebuie să-şi declare religia şi averea. În caz contrar, militanţii îi ameninţă cu deportarea, iar asta din cauza sprijinului evreilor faţă de Kiev şi ostilitatea lor faţă de „republica ortodoxă Doneţk”.

În apropiere de sinagoga din oraşul Doneţk, situat în zona de est a Ucrainei, evreii au primit o notă prin care sunt avertizaţi că trebuie să se înregistreze la noile autorităţi proruse, autoproclamate, în caz contrar fiind ameninţaţi cu deportarea şi confiscarea tuturor bunurilor. Potrivit notei explicative, evreii trebuie să-şi declare identitatea şi toate posesiunile materiale şi să plătească o taxă de înregistrare. 

Documentul a fost postat de „trei bărbaţi neidentificaţi care aveau feţele acoperite de măşti negre şi care purtau cu ei steagul rus”, potrivit declaraţiei făcute de membrii comunităţii evreieşti din Doneţk, relatează agenţia Novosti Donbasa. 

Nota explicativă avea însemnele Partidului Republicii din Doneţk, înfiinţat fără a fi recunoscut de puterea de la Kiev, şi era semnată de Denis Puşilin, guvernatorul autoproclamat al regiunii. 

Concret, documentul semnat de Puşilin cere tuturor evreilor care depăşesc vârsta de 16 ani să se prezinte în clădirea guvernului local, ocupat de separatiştii loiali Kremlinului, şi să se înregistreze. Evreilor li se mai cere să-şi declare şi toate posesiunile şi să plătească o taxă de 50 de dolari în schimbul înregistrării, care ar trebui achitată până pe 3 mai.

Citeste mai mult: adev.ro/n46kra

Lazăr Gog la emisiunea "Păstorul cel Bun" - Naşul TV

Duminica, 20 Aprilie 2014, cu prilejul sărbătorii de Înviere, la Pastorul Cel Bun pe Nasul TV, ora 14:00, puteți sa urmariti mesajul pastorului Lazar Gog, corul BBSO cu piesa Inviat si El este viu. 

The Messengers & Vocal Harmony, Emma Repede si Grupul Elim Harmony Timisoara. 

Reluarea ora 24:00. 

HRISTOS A INVIAT!
Dan Damian

Seminarul "Leadership, putere şi autoritate în biserică şi familie" cu Dr. Diane Langberg la Timişoara


Săptămâna de Revelaţie şi Putere la Arad


Adevărul: Paştele Bisericii, Paştele românilor! - "Poporul prostit de ritualuri"

Poporul prostit de ritualuri şi încrezător în supersiţii râmâne orb la orice realitate. Pupă şi se închină fariseic. Crede că este salvat prin gesturi simple. Nu-i bai. Buzunarele altora cresc, vistieriile se lărgesc, veniturile adaugă zerouri fără număr.

Miercuri, în Săptămâna Patimilor, m-am urcat în maşină îndreptându-mă spre cele mai frumoase mănăstiri de pe Valea Oltului. Sperând la o atmosferă de rugăciune şi meditaţie, la câteva ceasuri de linişte şi purificare am aflat contrariul. La celebra Cozie era o vânzoleală deranjantă. În biserică un singur preot îngâna slujba de seară şi un singur călugăr citea la strană. Nu am înţeles nimic din cuvintele rău pronunţate. Sau asta să fie adevărata formă de rugăciune?

Alţi zeci de oameni iesiră agitaţi şi dezamăgiţi că duhovnicul spovedeşte doar mâine la o altă oră. Ca la piaţă. Ceilalţi puţini călugăraşi se preocupau de pomelnice, vânzarea de lumănări, plimbări, râsete şi orice altceva nu avea legătură cu viaţa monahală. Intrau şi ieşeau din biserică şi din sfântul altar ca dintr-o benzinărie. În urma lor rasa în vânt şi mătăniile lungi subliniau aroganţa chipului. Unde or fi fost ceilalţi 30 de călugări şi stareţul? Pesemne nu la rugăciune.

Cert este că mănăstirea istorică în care se odihneşte de 600 de ani Mircea cel Bătrân şi monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazu, are astăzi preocupări lumeşti precum o binemeritată şi rodnică fabricuţă de lumânări (4.000 lumânări/zi), ateliere de tâmplărie şi sculptură, gospodărie, muzeu modern (fără taxă) şi cazare confortabilă (50 de locuri). Are sait modern actualizat (şi în engleză), iar oferta mănăstirii e publicată pe saiturile agenţiilor de turism. Nu-i rău, că tot la staţiune suntem!

La o altă mănăstire aceeaşi constatare. În apropiere, la schitul Ostrov din Călimăneşti, (nu de călugări ci de maici) când am intrat o maică ne-a analizat şi evaluat cu privirea şi a trecut mai departe fără să ne zică ceva. În biserică o altă maică pupa călduros un cuplu ce părăsea locaşul. Noi intrarăm, ne închinarăm, stăturăm puţin în biserică, aceeaşi maică luă un detergent de geamuri şi continuă stropirea icoanelor. Am plecat fără să o deranjăm şi ea fără să ne întrebe ceva. Era rece şi ploua şi poate nu aveau chef de discuţii, dar nici la mănăstirea călugărilor nici la cea de maici nimeni nu ne-a dat bineţe, nu ne-a întrebat cine suntem şi de unde venim. O ignoraţă jenantă şi nedemnă de monahii ce susţin că primesc credincioşii la mănăstire pentru îngrijire sufletească. Că doar era casa lor. Iar noi ne-am văzut de ale nostre.

Ce-i drept nu purtam haine de firmă, nu am coborât din maşini luxoase şi nici nu am telefonat anunţându-ne prezenţa pentru a fi aşteptaţi la poarta mănăstirii precum delegaţiile oficiale sau şmecherii din provincie.
Continuarea în Adevarul.ro

AGERPRES: Mii de persoane l-au condus pe Iisus pe Drumul Crucii la Galaţi

(17 aprilie, ora 17:35) Peste 2.000 de persoane au asistat astăzi, la Galaţi, la dramatizarea stradală Iisus pe Drumul Crucii, organizată de Alianţa Evanghelică din România.

Drumul Crucii în Galaţi a început de la Inelul de Rocadă şi s-a sfârşit în faţa Casei Sindicatelor, unde, după o deplasare de aproape doi kilometri, Iisus a fost crucificat.

Iisus a fost interpretat de actorul bucureştean Iulian Văcărean. În pofida faptului că a fost frig afară, iar actorii erau fie desculţi, fie subţire îmbrăcaţi, dramatizarea stradală a impresionat asistenţa.

'Mi-a venit să plâng. Aşa ne amintim câte a făcut pentru noi. Mi-am adus şi copiii să vadă. E altceva când vezi cu ochii tăi. Ar trebui ca măcar în zilele acestea să fim mai buni', a spus Tinca Petre, o gospodină din public.

De la dramatizarea stradală nu au lipsit Barabas, Pilat din Pont, soldaţii romani, dar nici Maica Domnului sau Maria Magdalena. Bătut de soldaţii romani, cărând o cruce în spate şi având pe cap o coroană de spini, chinul Mântuitorului, înainte de răstignire, i-a emoţionat pe gălăţeni.

'Oricât de greu şi de frig ne-ar fi fost nouă, nu se poate compara cu chinul suferit de Mântuitor atunci. Sperăm ca în aceste momente să aducem aminte tuturor de adevărata semnificaţie a marii sărbători care se apropie', a declarat actorul Iulian Văcărean.

Sursa: AGERPRES

Conferinţa "Parteneri în misiune" la Iaşi


✡ Poza și gândul zilei

Știţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană (1 Petru 1:18-19)

NewsNet Creştin işi propune să vă amintească zilnic că Biserica trebuie să se roage pentru binecuvântarea, trezirea spirituală şi mântuirea poporului lui Dumnezeu, Israel.

Prin urmare, împreună cu un gând biblic,  postăm zilnic o imagine din Israel, convinşi că şi prin acest mod inimile multor creştini pot fi (re)aprinse pentru susţinerea spirituală a aceastei naţiuni pe care Dumnezeu nu a lepădat-o nici o clipă...

Pozele sunt preluate cu aprobare din pagina de Facebook a misiunii Creştin ProIsrael.

Cu un singur click pe imagine sunteţi direcţionaţi spre poza cu dimensiunea iniţială. Pentru vizualizarea intregului album, click aiciSă vă fie cu folos!