vineri, 7 martie 2014
Tatăl pastorului Petru Lascău a plecat ACASA
“Se duce cel neprihănit şi nimănui nu-i pasă; de duc oamenii de bine” (Isaia 57:1)
Niciodată nu voi uita ziua de 11 septembrie 1996. A fost cea mai întunecată zi din viaţa mea. Mă aflam la şedinţa redacţională a unui cotidian din România când secretarul “Alex” a deschis uşa şi mi-a zis: “Octavian, a sunat cumnatul tău, trebuie să mergi urgent acasă”. Când am ajuns acasă, alături de mama, sora şi cumnatul meu se afla şi o mătuşă (sora tatălui meu), care de data aceasta era îmbrăcată în negru. Am intuit imediat ce s-a întâmplat. Tatăl meu, Dumitru Curpaş, care înainte cu câteva zile făcuse un preinfarct şi se afla în spital, plecase la Domnul. Înainte cu o zi, medicii ne asiguraseră că tata se afla în afara oricărui pericol.
Durerea generată de pierderea unui părinte rămâne pentru toată viaţa, niciodată nu dispare definitiv, poate doar să se amelioreze, cu timpul, dar ea persistă în interiorul nostru, păstrând mereu vie amintirea celui plecat… În martie 1997, atunci când am părăsit România venind în Statele Unite, am crezut că provocările din Lumea Nouă în care încercam să răzbesc îmi vor ocupa mintea, ajutându-mă să nu mă gândesc tot timpul la durerea care mi se instalase în suflet odată cu pierderea celui care mi-a fost părinte, ocrotitor şi bun sfătuitor şi care-şi încheiase socotelile cu cele pământeşti. Nu este chiar aşa, pentru că, oricât de angrenat ai fi în zbaterile de care viaţa nu te scuteşte, golul lăsat în urmă de cei plecaţi se resimte şi mai ales se accentuează ori de câte ori eşti părtaş la cazuri similare din comunitatea în care trăieşti.
Am aflat astăzi că tatăl pastorului Petru Lascău, un important lider al comunităţii româneşti din Arizona a plecat în veşnicie. S-a dus la Cel pe care L-a slujit o viaţă întreagă. Iată ce scria pastorul Petru Lascău pe blogul personal în urmă cu un an:
La ultima vizită pe care i-am făcut-o la Pâncota, tatălui meu, i-am cerut să-mi scrie câteva amintiri din satul în care am copilărit. Am să public în serial aceste amintiri ale lui. Are 84 de ani acum și m-a uimit din nou de coerența gândurilor și amintirilor sale. Le voi reda aici așa cum le-a scris el. Ele vorbesc de oamenii acelor locuri, de drama celor care au construit o biserică pe care comuniștii au demolat-o. M-am născut în satul Roșia în anul 1929 și am trăit acolo 40 de ani, ca Moise cioban la oile socrului său. Acolo mi s-au născut 4 copii, care se află acum: doi în America, unul în Australia și unul în România.
Continuarea: AICI
Conferința Națională de Tineret la Chișinău
Azi, la Chișinău, ia startul Conferința Națională de Tineret, organizată de Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din Moldova, care va dura 3 zile și la care sunt așteptați peste 1500 de tineri din toată țara.
Vom reveni cu noi amănunte furnizate de corespondentul NewsNet Creștin din Chișinău.
Scrisoare misionară: Ada Vultur, Madagascar
Deja a trecut o lună de când sunt în Madagascar și abia aștept să vă spun ce experiențe am avut până acum. Dumnezeu m-a copleșit cu bunătatea Lui încă din seara în care am ajuns în Antananarivo și zi de zi sunt uimită nu de licăririle de bunătate, ci de bogăția de bunătate pe care o revarsă asupra mea. I-am văzut grija, în înțelepciunea ei, în modul în care colega mea m-a primit aici cu o iubire la care nu m-am așteptat! Apoi mi-a dat oportunitatea să văd cu ochii mei o echipă lucrând la traducerea Evangheliei după Luca în limba lor, experiență pe care nu m-am așteptat să o am chiar în prima săptămână petrecută aici. Și, în final, m-a adus „acasă”, în Antsirabe. Nici aici nu s-a lăsat mai prejos bunătatea Lui, fiindcă centrul acesta este un loc extraordinar, gazda mea este o femeie scumpă care și-a petrecut ultimii 15 ani din viața aici (ea vine din Elveția), iar ceilalți oameni care lucrează și/sau locuiesc aici sunt foarte binevoitori. Iar modul în care Dumnezeu mi-a redat sănătatea este o altă dovadă a bunătății Lui, pe care am simțit-o chiar în trupul meu.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Vă așteaptă multe cuvinte înainte!
Am ajuns joi seara (16 ianuarie) în Antananarivo (pe scurt, Tana), după un zbor lung. Tana m-a întâmpinat cu căldură și umezeală, căci tocmai plouase. La aeroport mă aștepta Leoni, colega mea, care foarte repede mi-a devenit prietenă bună. Ea s-a asigurat că tranziția mea la noua viața de aici are loc încetișor, astfel încât să nu mă copleșească. Localnicii sunt oameni micuți la statură, foarte rar întâlnești pe cineva mai înalt. Toți arată foarte tineri, mereu mă surprinde vârsta lor. Pe stradă circulă pietoni, bicicliști, motocicliști, căruțe, mașini mici, microbuze, camioane, toate grămadă, parcă fără nici o regulă. Toți merg încet și foarte aproape unii de alții, iar în zonele foarte aglomerate, printre mașini, găsești oameni care încearcă să vândă ce au: fructe, legume, prosoape, ochelari de soare, jucării, accesorii, haine, orice. După ce te obișnuiești cu ideea de lucruri noi și neașteptate, nu te mai surprinde să vezi oameni cu coșuri mari pe cap, pline cu pui de găină și de rață, sau oameni care transportă porci cu bicicleta.
(În prima imagine de mai jos este biserica din sat, iar in următoarea piaţa în depărtare)
.png)
Am petrecut câteva zile în Tana, timp în care ne-am pregătit pentru plecarea noastră în Androrangavola Tsienta, un sat izolat din junglă. Pentru că nu sunt drumuri până acolo, decât cărări înguste, am mers cu elicopterul. Tana se află pe ceea ce numim platou, suprafața cu altitudinea cea mai mare de pe insulă. Din elicopter se văd plantațiile de orez, drumurile roșiatice, râuri, orășele, sate, foarte puțini copaci, iar arhitectura caselor este una specifică platoului. Acestea sunt dreptunghiulare, din cărămidă roșie, unele dintre ele sunt tencuite și toate sunt orientate la fel, cu laturile lungi spre est și vest, deoarece modul în care casa și lucrurile din casă sunt așezate are o importanță deosebită aici. După ce ieși de pe platou, cobori la o altitudine mai joasă în ceea ce numim junglă. Cu zeci de ani în urmă ar fi fost îndreptățit numele de junglă, dar acum, din cauza defrișărilor, există prea puțini copaci. Din generație în generație, oamenii au ars câte o bucățică de pădure ca să planteze orez și manioc, iar obiceiul continuă până azi, chiar dacă există multe mișcări de conștientizare a populației cu privire la răul pe care îl fac distrugând pădurea. Chiar și ei sunt supărați pentru că nu mai au la fel de multă ploaie ca și în trecut. Totuși, ei continuă să trăiască așa cum au făcut-o părinții lor, tocmai de aceea, pentru că așa au trăit strămoșii, iar acest lucru are o semnificație deosebită pentru ei. Așadar, în loc să vezi dealuri acoperite de păduri, ceea ce te întâmpină sunt dealuri goale, cu plantații de orez, cu tufe, sau cu păduri prea tinere ca să intre în categoria de păduri. De asemenea, casele sunt foarte diferite aici: nu mai vezi deloc cărămidă, doar case din lemn (un fel de palmier, sau alte bucăți de lemn așezate perpendicular cu solul, unul langă altul, fără nimic între ele) acoperite cu paie, sau, unde oamenii au posibilități, acoperite cu tablă. Casele nu sunt așezate direct pe pământ, ci pe niște piloni la 20-30 cm față de sol.
.jpg)
A fost respinsă legalizarea ”parteneriatului civil”
Propunerea a fost respinsă cu 105 voturi „contra” și doar 2 „pentru” de Senat, iar Camera Deputaților este decizională, urmând să dezbată propunerea în zilele următoare.
Mai multe zeci de organizații non-guvernamentale, reunite în Coaliția pentru Familie, au remis Camerei Deputaților un Memoriu prin care solicită respingerea propunerii legislative privind parteneriatul civil. Aceasta ar intenționa să modifice legislația familiei prin introducerea „uniunilor civile” între 2 persoane de același sex sau de sexe diferite. Astfel, ar fi creat în România un nou „drept”, acela al unui cuplu heterosexual necăsătorit și respectiv al unui cuplu de homosexuali de a primi recunoaștere și egalitate în fața legii, ca o nouă formă de familie, cu bărbatul și femeia căsătoriți. „Partenerii” ar urma să primească o serie de drepturi, prevăzute deja de Codul Civil, la capitolul „Căsătoria”, însă fără asumarea obligațiilor aferente. Parteneriatele s-ar încheia la notar și s-ar desface ușor și chiar unilateral.
Printre cei 45 de semnatari ai memoriului din partea Coaliției pentru Familie se numără Alianța Familiilor din România, Federația PRO VITA, Asociația Părinților pentru Educație Sănătoasă, A.S.C.O.R. – Asociația Studenților Creștin Ortodocși din România – toate filialele, Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco-Catolici din România, Asociația Dascălilor din România, Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, Asociația Medicilor Catolici din București, Fundația pentru Copii „Sf. Sava” etc.
Potrivit organizațiilor care au remis memoriul, ”cel mai grav dintre viciile proiectului de lege este pretinsa nevoie de a recunoaște „o formă alternativă de familie” întemeiată pe parteneriatul civil. Inițiatorii forțează evident adoptarea unor prevederi aflate în contradicție flagrantă cu Codul Civil și Constituția, prin care statul se obligă să ocrotească și, deci, să ofere protecție specială familiei întemeiată pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea acestora precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor. Crearea de reglementări paralele cu cele ale instituției căsătoriei ar fi nu doar un viciu legislativ, ci ar duce la subminarea unor valori esențiale în societate, prin echivalarea familiei cu o relație lipsită de obligații și bazată doar pe interesul obținerii de facilități fiscale și locative.”
Organizațiile subliniază că legea a fost ”scrisă „cu dedicație” pentru homosexuali, întrucât, practic, pentru cuplurile heterosexuale parteneriatul este inutil, drepturile stipulate aici găsindu-se între cele conferite de căsătorie.”
Din experiența altor țări, parteneriatele civile nu sunt un scop în sine, ele având rostul de a face încetul cu încetul acceptabilă ideea de „căsătorie” între persoane de același sex. În aproape nici o țară unde acestea au fost instituite, legislativul nu s-a putut opri aici, el fiind supus unei presiuni imense din partea lobby-ului homosexual pentru a răspunde tuturor revendicărilor acestora: reglementarea „căsătoriei”, a adopției de copii și a tehnicilor de procreare asistate medical destinate acestor cupluri.
Sursa: AICI
Conferința Pedagogilor Creştini din Republica Moldova, ediţia a X-a
.png)
"Dexteritate pedagogică - de la abilitate la competență" este genericul Conferinței Pedagogilor Creştini din Republica Moldova, ediţia a X-a, care se va desfăşura în perioada 7-8 martie 2014 la Chișinău.
"Conferința vine să răspundă noilor exigențe din sistemul educativ, oferind suport competent pedagogilor în vederea împlinirii vocației de a transforma vieți și a face o diferență în această lume", se menționează într-un comunicat de presă al organizatorilor, Liceul Teoretic ”Elimul Nou”.
Printre subiectele care vor fi abordate la conferință se numără: Valori morale în educație; Tehnica oglindirii textuale; Metodologia de dezvoltare a competenței de proiectare la cadrele didactice, Relația profesor – elev, cheia spre disciplinare; Cum să ne susţinem copiii noştri în funcţie de temperament etc.
Lucrările conferinței vor începe la 7 martie, ora 9:30, în incinta L. T. ”Elimul Nou”, avînd suportul Bisericii Filadelfia, la adresa Calea Ieșilor 59. Înregistrarea va începe la ora 8.30.
La finele conferinței, pedagogii vor beneficia de certificatul de participare validat prin ștampila Instituției L. T. ”Elimul Nou” și a Centrului Educațional ”Pro Didactica”, acesta fiind valabil pentru acumularea de credite în procesul atestării.
Sursa: AICI
✡ Poza și gândul zilei
Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pământul! (Psalm 134:3)
NewsNet Creştin işi propune să vă amintească zilnic că Biserica trebuie să se roage pentru binecuvântarea, trezirea spirituală şi mântuirea poporului lui Dumnezeu, Israel.
Prin urmare, împreună cu un gând biblic, postăm zilnic o imagine din Israel, convinşi că şi prin acest mod inimile multor creştini pot fi (re)aprinse pentru susţinerea spirituală a aceastei naţiuni pe care Dumnezeu nu a lepădat-o nici o clipă...
Cu un singur click pe imagine sunteţi direcţionaţi spre poza cu dimensiunea iniţială. Pentru vizualizarea intregului album, click aici! Să vă fie cu folos!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)