Traian Băsescu incearcă sa facă pe
negociatorul păcii in Orientul Mijlociu făcând abstractie de istoria locului
incapsulata atat in cărțile de istorie, dar mai important ca orice, consemnata
in Scripturi. Au mai încercat si altii sa mearga pe acest drum, sugerat cu
emfaza de presedintele Romaniei prezent in Tara Sfanta, insa care a fost
rezultatul? Unul falimentar, dezastruos.
Teritoriile sfinte ale Canaanului promis evreilor
(nu ale Palestinei – nume impropriu dat de romani cand au venit in zona in 63
i.H.) vor fi disputate la nesfarsit, multi demnitari rupandu-si dintii de
negociatori ai păcii asezamintelor sfinte.
Președintele Romaniei afirma zilele trecute
(Ian 21 2014) in vizita avută in Israel
ca trecutul trebuie lăsat in cărțile de istorie si pacea trebuie aplicată acum
in prezent.
“Obiectivul e pacea, adevarul istoric sa
rămână in cărțile de istorie” spune Băsescu, conform Ziare.com
Oare chiar crede președintele Băsescu in
afirmatiile sale sau au fost făcute din curtoazie si diplomatie fata de
omologii săi?
Sa
analizam putin afirmatia președintelui Romaniei.
Daca Biblia este o carte de istorie, si anume
cel mai clar scrisă, cel mai credibil dovedita arheologic si cu cea mai mare
acuratete implinita in profetiile sale, atunci cum ar putea fi abandonat
ADEVARUL intre copertiile sale? Cum sa se marginalizeze conținutul sau cand
vine vorba de un aspect atat de important ce a framantat atâtea minți, mai ales
in cursul recent al istoriei, in ultima suta de ani?
Afirmatia președintelui are si implicatii
teologice extrem de profunde si de grave, in acelasi timp. “Adevarul istoric sa
rămână in cărțile de istorie”
Credinta crestinului si conceptia despre lume a acestuia sunt bazate pe
adevarul scris in cea mai puternica si credibila carte de istorie, BIBLIA.
Este
adevarat ca realitatile geopolitice nu sunt detaliate de Scripturi, desi cand
vine vorba de natiunea Israel, lucrurile sunt extrem de clare si in detaliu prezentate
in profetiile biblice. Insa ceea ce reflecta afirmatiile presedintelui Băsescu
nu este altceva decat o ruptura a vietii contemporane a lui Israel de
realitatile biblice, fapt deloc nou pe piata. “Teologia inlocuirii”
(replacement theology) face acest demers de scoatere a lui Israel din calculele
si planurile lui Dumnezeu o data cu apariția Bisericii, aruncand poporul sfant
in aceeasi oala a banalului si a obișnuitului. Conform acestei teorii ce a
apărut inca din secolul V, Israelul nu mai are nici un rol aparte in istorie.
Nimic mai fals.
Raportarea sănătoasă la sursa adevărului, nu
poate cădea in derizoriu, nu exista variante omenesti pentru preceptele divine.
Ideile contemporane exprimate pana acum ce se dau drept solutii in procesul de
pace la care se lucreaza asiduu de atata vreme in Orientul Mijlociu, nu sunt
decat surogate ieftine, neputincioase, ce nu țin.
A mai încercat in anii 90 un faimos prim
ministru israelian, Ytzack Rabin sa cedeze teritorii din tara sfanta in
schimbul păcii cu vecinii musulmanii, rezultatul fiind asasinarea acestuia in
1995 de către un evreu
ultra-conservator.
Ceea ce a reusit președintele Romaniei sa
facă prin acesta afirmatie controversata nu a fost altceva decat sa cada in
dizgratia cercurilor ultra-nationaliste din Israel, sa isi tradeze afinitatea
indoielnica si subreda fata de Scripturi si sa mai câștige un strop de
popularitate in rândul celor ce-i impartasesc convingerile.
Cand adevarul lui Dumnezeu este miza
discutiei fie ea si pe linie socio-politica, standardele trebuie sa rămână
înalte, iar ceea ce trebuie sa primeze este loialitatea fata de adevăr – cu
atat mai mult cu cat acesta este cuprins in cărțile de istorie – altfel
rezultatul nu va fi decat haos, debusolare, confuzie, esec chiar in rândul
demnitarilor si a negociatorilor de clasa ai păcii.
Ovidiu Petric (pastor
Biserica REVOLUTIA Lugoj)
