Deşi vorbim despre aproape toate lucrurile mai mult decât este cazul, cel mai important eveniment din viaţa fiecăruia dintre noi este prea puţin discutat: moartea – aşa cum spun cei mai mulţi, trecerea spre o altă lume, aşa cum o văd eu şi alţii.
În general, moartea pare departe. În mod real nu ştim la ce punct al vieţii noastre se poziţionează. Mor copii, mor tineri…. Dacă mergeţi într-un cimitir şi vă uitaţi pe cruci, veţi vedea că între 40 şi 60 de ani mor foarte mulţi. Şi ei au crezut că vor depăşi 70 de ani.
1. Ne este teamă de moarte în primul rând pentru că nu ştim ce este dincolo şi nu ştim pentru că suntem necredincioşi. Avem o incertitudine a raiului şi a iadului.
2. Ne este teamă de moarte pentru ştim că avem lucruri în vieţile noastre care trebuiau îndreptate şi nu am făcut-o, iar în privinţa raiului criteriile pentru “admis” nu ne sunt foarte clare. Şi nu ne sunt clare pentru că suntem necredincioşi.
3. Ne este teamă pentru că viaţa pe pământ înseamnă pentru noi mai mult decât trebuie să însemne. Aici e binele, aici e fericirea. Le căutăm mereu, nu le găsim niciodată şi nu pricepem de ce, pentru că suntem necredincioşi.
4. Ne este teamă fiindcă suntem prea legaţi de trupurile noastre, nu ne este clar că le vom părăsi şi credem că ceea ce va putrezi într-un mormânt suntem noi şi nu o haină veche, inutilă… pentru că suntem necredincioşi.
5. Ne este teamă pentru că le purtăm grija celor dragi şi am vrea să ne asigurăm că le este bine – de parcă, dacă am trăi noi, problema e rezolvată – şi nici nu înţelegem rostul durerii în vieţile noastre, evident, pentru că suntem necredincioşi.
6.Ne este teamă pentru că ne e drag pământul mai mult decât cerul şi unde este comoara noastră este şi inima noastră, dragostea noastră. Şi este aşa pentru că suntem… cum suntem.
Mai devreme sau mai târziu, în examenul vieţii noastre va veni momentul “stop cronometru”. Atunci nu va mai fi timp de nimic, de nicio clemenţă, îndreptare, compensaţie, de nimic. Nu există moment mai important în viaţa unui om ca moartea, ca trecerea în cealaltă lume. Moartea este mai importantă decât naşterea. Dacă nu te naşti, nu poţi ajunge în iad, dar dacă te-ai născut, e posibil.
Cineva spunea că raiul e un loc pregătit pentru oameni pregătiţi. Fără strădanie, fără pregătire, se poate intra în belele…. şi în iad.
Pentru cel care nu crede în existenţa iadului am o singură întrebare: Ce te faci, dacă există, pentru că atunci când vei şti sigur, când “vei vedea cu ochii tăi şi vei pipăi cu mâinile tale”, va fi prea târziu.
Să fim înţelepţi,
