Biserica Creştină după Evanghelie este cunoscută pe mapamond sub denumirea de „Mişcarea Fraţilor” (Brethren Church), şi îşi are sorgintea la Dublin, spre sfârşitul anului 1820. În România, această mişcare a pătruns în anul 1899, când la 1 octombrie, doi misionari Francisc Berney şi Charles Aubert, au deschis prima „adunare” în Bucureşti, pe strada Teilor, nr.82, cu predici în limba franceză. Un an mai târziu, s-a deschis o nouă „adunare” pe Calea Călăraşi, nr.46, unde slujbele s-au ţinut în limba română. După plecarea lui Charles Aubert în Elveţia în anul 1902, cele două biserici s-au comasat.
Noua confesiune s-a răspândit rapid, închegându-şi comunităţi germane şi române la Cisnădie, Râşnov (1902), Codlea (1905), Sibiu (1906), Ploiesti (1907) sau Bârlad (1910) cu ajutorul unor misionari germani ori români. În anul 1908 confesiunea a editat prima sa revistă, intitulată „Buna Vestire”. Deoarece a progresat considerabil, în urma presiunilor puternice, Biserica Ortodoxă a determinat autorităţile de stat să-l expulzeze pe fondatorul acestei confesiuni Francisc Berney, care s-a stabilit la Ruse de unde a sprijinit în continuare „mişcarea fraţilor” din România.
Deoarece mulţi ani au funcţionat ca asociaţie, la recensământul din anul 1930 creştinii după Evanghelie nu au fost înregistraţi oficial ca şi confesiune religioasă. Totuşi în perioada interbelică aceştia au înregistrat cele mai mari creşteri, numărul bisericilor atingând procente de peste 100% în intervalul 1930-1939, rata creşterii adepţilor fiind de 8,5 %/an. După 1948, odată cu instaurarea regimului comunist la Bucureşti, procentele de creştere scad treptat, de la 3,3% în intervalul 1950-1959 la 0,6% în următorii 10 ani, şi cca 0,5-0,6 % până în anul 1989.
Citeşte întregul studiu AICI
Va invitam in
perioada 12-19 ianuarie 2014 la o saptamana de evanghelizare la Biserica Emanuel din Oradea, dupa urmatorul program:
