"Când te-am văzut, din prima clipă,
simţit-am recunoscător
că sunt aici, dar nu sunt singur,-
în Mâna Lui, nu-n mâna lor!"
Acestea erau cuvintele pline de speranţă cu care Traian Dorz înfrunta închisoarea din Gherla, în care regimul comunist l-a trimis între anii 1959 și 1964. Nascut în 1914 într-o comună de lângă Beiuș, a început să scrie versuri creștine dupa ce profesorul de religie i-a pus în mână cartea "Corabia lui Noe", scrisă de preotul ortodox Iosif Trifa din Sibiu. Dacă în primii ani putea scrie liber, dupa instalarea comunismului în România, această activitate a fost interzisă de regim.
"Ziua muncea la câmp, iar seara scria. Dar scria cu geamurile închise, cu draperiile trase, ca să nu se vadă că e lumina aprinsă atunci când treceai, pentru că treceau oameni de-ai securității, de-ai miliției și băteau în geam dacă vedeau lumina aprinsă. Scria aici, întins pe pat, pe tăblița aceasta", povesteşte Corneliu Clop, strănepotul lui Traian Dorz.
"Opera lui adunată laolaltă constituie vreo 56 de volume. Un om care a stat 17 ani la închisoare și care a muncit la câmp în sistemul coorporatist comunist a reușit să scrie atât de mult", a remarcat Vasile Mihoc, preot ortodox.
La 100 de ani de la nașterea sa, câteva sute de tineri și oameni de cultură au organizat un marș în memoria lui Traian Dorz. S-au rugat la mormântul celui pe care mulți dintre ei îl consideră un martir.
Click: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.